Nu suntem o țară bogată, dar nici săracă. Problema noastră, care persistă de 30 de ani, este și a rămas conducerea pe care ne-am ales-o mereu. Majoritatea dintre ei, niște nepricepuți, în sensul în care nu erau neapărat de meserie când au fost puși șefi la ministere. Rezultatul s-a văzut: nu am reușit mai deloc să ne dezvoltăm.
Nu la dimensiunea resurselor pe care le avem. Căci, slavă Domnului!, proști nu suntem, cum cred alții. Plus că mai avem și cu ce face treabă, chiar dacă ne-au vândut unii gazele, petrolul, pădurile și mai știu eu ce. Grav este că ne-a năpădit virusul ăsta încoronat care, să admitem, ne-a cam căpăcit pe toți. Abia ieșisem dintr-o iarnă (care numai iarnă n-a fost), ne scuturasem de zăpada imaginară care se așternuse peste tot și pe nicăieri, și ne gândeam cu voișie la ce faină va fi vara din anul ăsta. „Ghinion!”, ar fi zis profesorul de fizică de la Sibiu. N-a fost să fie niciun concediu.
Cine și-a înfrânt rezistențele și s-a dus, totuși, pe Litoral sau prin alte părți, acum, cel mai probabil tușește în batistă sau cere aer, fiincă se sufocă de Covid, concediile fiind principala sursă de proliferare a bolii în rândul populației, spun virusologii. Ferească Dumnezeu! Cert este că sistemul sanitar a fost pus la grea încercare, deși știam ce lacune mari există în Sănătate. Dar, har Domnului!, e bine că, cel puțin până acum, a făcut față, cu toate bunele și relele.
Partea proastă e că a fost afectată economia. Sau o bună parte din ea, ignorându-i (dacă se poate) pe oportuniștii care au căpușat, cu voia guvernanților, sistemul de sănătate și nu numai. S-a vorbit de niște miliarde de euro (vreo 10) pe care actualul guvern le-ar fi luat cu împrumut de afară, pe la începutul pandemiei, despre care nimeni nu mai știe unde au fost sifonați. Apoi de alte 80 de miliarde pe care ni le-ar fi dat UE drept spijin pentru depășirea crizei și care, în realitate, ar fi doar vreo jumătate. Măcar de s-ar folosi acești bani pentru reanimarea economiei, pentru că, e limpede, mica industrie (pe care se bazează toate economiile din lumea asta) e în comă profundă. La final, probabil, o să ne întrebăm: cine-i plătește?
