Tot felul de statistici ne arată adevărul știut de toată lumea: țara se depopulează pentru că mult prea multă lume pleacă în străinătate pentru un loc de muncă mai bun.
Dar asta nu se întâmplă de azi-de ieri; românii au început să fugă din țară imediat după 1990. Astăzi, însă, se vede cu ochiul liber deficitul de populație iar societatea a început să-și pună întrebări și să caute vinovați. Cine este de vină pentru această situație?
Evident, Guvernul! Toată lumea știe că dacă ceva merge prost în țară, de vină este Guvernul. Neapărat ăsta de acum, chiar dacă pocinogul a fost pritocit acum câteva mandate. Dar, da, o parte din vină o poartă guvernele țării care au ținut salariile jos pentru ca România să fie cunoscută ca o țară cu forță de muncă ieftină și, astfel, să atragă investitori. Cu un salariu minim ținut la un nivel foarte mic, investitorii străini dar și cei români au plătit decenii la rând lefuri infime, determinându-i pe români să caute scăparea afară.
A arunca toată vina pe politicieni, oricare ar fi ei – cei care au ținut salariul minim în frâu, cei care au schimbat Codul Muncii pentru a face pe plac companiilor transnaționale – nu ar fi corect. Politicienii au fost niște executanți, până la urmă. Pentru că și oamenii de afaceri care au vrut să-și maximizeze profitul pe seama unor salarii cât mai mici sunt responsabili pentru migrația în masă a românilor.
Este extrem de tentant să te faci că uiți, dar să ne amintim de salariile rușinoase oferite de afaceriștii români conaționalilor. De mizeriile făcute de patronii români, de condițiile de muncă din fabricile românești, de modul în care salariatele din firmele de confecții lucrau 10 ore pe zi încuiate și fără să aibă voie să meargă la toaletă doar pentru a încasa salariul minim pe economie. Cu siguranță că și asta a contat la decizia luată de românii care au plecat în străinătate. Dar să ne amintim și de conștiința civică a românilor.
Mai precis, de lipsa ei. Când ultimii sindicaliști adevărați ieșeau în stradă pentru a protesta față de starea economiei, față de legislația tot mai defavorabilă salariaților, față de condițiile de muncă oferite, ce făceau românii? Îi înjurau că ocupă strada și le strigau «La muncă, bă!» în sictir.
Și n-ar fi ieșit în stradă și ei să protesteze. Azi ne dăm mari activiști civici, ne facem selfiuri de la proteste cu substrat politic, dar când era nevoie de presiune asupra factorului politic, am preferat să stăm pe terasă, cu berea rece în față…
