Istoria acestei frumoase şi bogate ţări, aşezată la răscruce de vânturi şi în bătaia intereselor a trei imperii, a fost marcată de mari momente memorabile, dar şi de imense tragedii. Mari voevozi, regi, domnitori, oameni luminaţi, generali şi cărturari, patrioţi şi luptători, urmaţi de popor, mai mic sau mai mare, după cum au fost vremurile, s-au nevoit în lucrarea pentru înfăptuirea idealurile de independenţei în graniţele sfinte.
Fundamental pentru evoluţia, în timpurile moderne, a statului român a fost actul istoric de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, rămas peste timp ca Unirea cea Mare. Dincolo de istorie, de legende, fapte de arme, politică şi diplomaţie, fiecare cu rolul său, oamenii pământului nu au uitat de un obicei, făptuit prin verbe de acţiune, a face, a construi, a zidi, a planta, a rămâne ceva după noi drept mărturie peste veacuri.
În 1918, la realizarea Marii Uniri, autoritățile au decis să planteze stejari pe tot cuprinsul țării, ca semn al vigorii și al rădăcinilor seculare ale românilor. Şi au rămas ca să ne amintească că acum 100 de ani teritoriile noastre s-au unit sub acelaşi steag, stemă şi domn. Mulţi au rezistat, cum s-a întâmplat şi în Bacău, unul mai dăinuie în curtea Colegiului Naţional “Ferdinand I” şi altul în preajma actualei Autogări.
Acum, în 2018, începând de astăzi, urmaşii celor care au înfăptuit Unirea, vor continua exemplul lor, plantând, simbolic 100 de stejari, în curtea a 100 de școli din județul Bacău, ca legătură peste timp și ca semn al durabilității noastre pe acest pământ.
Acelaşi gest îl vor face şi tinerii din R. Moldova care studiază în Bacău, plantând, din aceelaşi considerente, tot 100 de stejari. Frumoasă şi statornică iubire de ţară, dincolo de vorbe, de simpozioane, serbări, Stejarul rămâne.
