Pentru cineva familiarizat cu politica românească, evoluția evenimentelor din ultima vreme pare de neînțeles. Pentru cine nu cunoaște piața românească, atmosfera va fi pur și simplu de necomentat. Mai des decât altădată asistăm la răzgândiri, suciri, întorsături de situație, ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea deciziilor luate sunt fix invers cum au promis în campania electorală. Mult zgomot, scandal, vorbe goale și cam zero consistență. Miniștrii se preocupă cu datul la gioale, cu campania electorală, cu angajatul rudelor în posturi călduțe, cu eliminarea incomozilor. Probleme? Are țara gârlă. Soluții par să nu mai fie sau nu are cine să le găsească. Stai și te întrebi cine conduce țara, Guvernul, cine ia decizii în problemele importante.
Că băieții care-s oficial pe funcție nu par să fie preocupați de aceste lucruri. Am comparat actuala guvernare cu cea a CDR, dar în vreme ce atunci era vorba de foarte multă prostie, acum avem de-a face cu o răutate. Se iau măsuri pentru a pedepsi categorii de populație și nimănui nu i se pare anormal. Ba, mai mult, lumea aprobă. Fascismul civic s-a întins în toate segmentele societății, lumea a învățat să-i urască pe cei care gândesc altfel, să ceară linșarea lor, pedepsirea, să fie făcuți să sufere. Așa au văzut că e la modă, așa fac toți acum și rezultatul este o deteriorare a discursului politic. Totul pe fondul crizei sanitare care complică lucrurile și oferă autorităților tentația clivajului spre măsuri nedemocratice. România nu mai are mecanismele constituționale necesare care să garanteze că nu vom claca într-o dictatură; Constituția a fost distrusă sub președinția lui Traian Băsescu, iar procedura a fost definitivată sub actualul președinte, care, s-a pus în fruntea Guvernului fără că vreun politician să protesteze.
