Societatea în care trăim astăzi ne pune de multe ori la încercare. Aproape la tot pasul avem nevoie să fim vigilenți, deoarece există atât de multe metode de fraudă. Fie în mediul online, fie în viața de zi cu zi, apar persoane care, pe calea minciunii, vor să pună mâna pe bunurile noastre, timpul nostru sau, pur și simplu, să se folosească de identitatea noastră pentru scopurile lor rele. Astăzi, se cere din partea noastră un discernământ atent la modul în care interacționăm, mai ales cu străinii, și prudență atunci când ne este adresată o cerință ieșită din comun.
Aceeași invitație ne-o adresează și fragmentul evanghelic propus pentru duminica a XXXII-a din timpul de peste an. Evanghelistul Matei ne relatează „Parabola celor zece fecioare” (Mt 25,1-13), invitându-ne să trăim cu înțelepciune și într-o stare de continuă veghere, deoarece „nu știm nici ziua, nici ceasul” când Mântuitorul va reveni pe norii cerului.
Isus împarte cele zece fecioare în două categorii, evidențiind contrastul fundamental al parabolei. Toate cele zece fecioare așteaptă Mirele, toate au candelele pregătite și par să aibă aceeași intenție, însă numai cinci dintre ele, cele înțelepte, iau untdelemn în vase, pe lângă cel necesar candelelor.
Acest lucru sugerează că pregătirea exterioară nu este suficientă. Omul înțelept anticipează posibilitatea unei întârzieri. Creștinul care veghează nu se mulțumește doar să aibă candela aprinsă, ci este preocupat să adune în vasul său untdelemnul faptelor bune, al rugăciunii și al iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.
În așteptarea Mirelui, toate fecioarele adorm. Astfel, vegherea nu este o stare de nesomn, ci presupune o pregătire anterioară. Este o stare spirituală permanentă care îndreaptă toate faptele și gândurile omului la momentul întâlnirii cu Dumnezeu.
Sosirea Mirelui ar putea ridica o întrebare: nu puteau cele cinci fecioare să împartă untdelemnul lor cu celelalte? Desigur că puteau, dar Isus vrea să sublinieze că nu putem veghea în locul altcuiva, fiecare răspunde pentru propria viață și pentru modul în care a primit și a valorificat darurile de la Dumnezeu.
„Parabola celor zece fecioare” este cu adevărat o puternică invitație de a privi cu responsabilitate momentul întâlnirii cu Cristos. Nu este suficient să afirmăm că avem credință sau să facem doar fapte de suprafață, ci ni se cere să trăim concret iubirea pe care Cristos ne-a arătat-o.
Pr. Dominic Brandiu, vicar la Parohia romano-catolică „Sf. Nicolae” Bacău
