La ce paradoxuri am ajuns în lumea asta care a luat-o razna! Am văzut ce declarație a făcut un director de bibliotecă mare din România, spunând că se bucură acum când, odată cu nefericitul eveniment al furtului coifului de la Coțofenești, se vorbește și despre cultură, oamenii politici au aflat de ea. O ironie amară, desigur. Pentru că, acesta-i tristul adevăr, cultura a fost și a rămas o cenușăreasă. Mereu la coadă, subfinanțată, deși este bunul nostru cel mai de preț, valorile culturale alcătuind nucleul identitar național. Dar ce să vezi, chiar dacă s-au constatat nereguli grave, precaritatea multor mijloace ținând de infrastructura domeniului, cultura pierde din nou bani la împărțirea bugetului pe 2025.
Gândul îmi fuge departe, în zorii culturii, la Platon, care spunea că, după gusturile muzicale se poate judeca caracterul unui om. În muzică vedea cea mai importantă componentă a educației, pentru că, „ritmul și armonia pătrund în interiorul sufletului și-l ating puternic, aducând cu ele frumusețea morală”. Prin extindere, mergând mai departe cu raționamentul, așa se poate defini și caracterul unui tip de societate. Iar una care nu acordă atenția și grija cuvenită culturii este fără caracter. Oamenii au nevoie, dincolo de cerințele primare ale traiului, și de hrană spirituală, de idealuri, de proiectarea în imaginar, de vise. Frumusețea artei, ficțiunile compensatoare îi ajută să-și învingă frica, teama de finit, de moarte.
Gusturile, preferințele culturale se schimbă de la epocă la epocă, depind de aerul timpului. Astăzi nu se mai citește la fel de mult ca altădată, de pildă, lectura este într-un con de umbră, deși târgurile de carte trezesc în continuare mult interes, un element de atracție fiind și prețurile mai mici, promoționale. S-au dus vremurile colecțiilor populare, ca „Biblioteca pentru toți”, când luai o mulțime de cărți cu câțiva lei. Și unde sunt interminabilele cozi de la librării, când apărea vreun roman căruia îi mersese buhul? Cât de departe par acum acele vremuri după care unii simt o puternică nostalgie! Vă mai puteți astăzi imagina cărți piratate la piața neagră, cum se întâmpla în anii comunismului sau tirajele de-a dreptul astronomice ale unor romane de succes? Tempi passati. Acum, internetul îți livrează tot ce vrei și ce nu vrei. Iar foamea de divertisment deține supremația absolută. Lumea citește reclame și etichete, mai nou, și postează pe FB. O rețea unde „se ceartă bătrânii”, după cum zice puștimea (făcând mare haz) care e pe TikTok. Între timp au ajuns aici și persoane adulte, unele cu funcții importante, ceea ce nu le împiedică să fie ridicole și să se facă de râs.
E clar, lumea nu se mai plânge de plictiseală, pentru că spectacolul e peste tot, mai bine zis circoteca noastră cea de toate zilele. Mai ales aceea din campaniile electorale, foarte colorate, pitorești, în cunoscutul spirit autohton, balcanic, bășcălios. Ne-am obișnuit cu dezastrele, conviețuim cu ele, cu degradarea vieții, și tot așteptăm schimbările în bine, că omul cât trăiește speră. A căuta binele, frumosul, bucuria, fericirea sunt lucruri constitutive ale ființei umane. O comunitate evoluează când face alegeri potrivite în acest sens, când se respectă, fiind responsabilă, lucidă. Când nu-și uită trecutul, pentru că istoria se răzbună și se repetă. Istoria pe care vor să o facă, și pe ea, o cenușăreasă a programelor școlare.
Convingerea mea este că un om politic de bună condiție, credibil se află într-o permanentă campanie și că tenacitatea, voința de a înfăptui, realizările concrete, cheltuirea de sine, punând la bătaie pricepere, energie, timp, imaginație, bani, devotamentul pentru cetățeni și cetate (județ, oraș. comună) sunt trăsăturile care ar trebui să-l caracterizeze. Iar când oamenii politici fac lucruri bune, e normal să recunoaștem asta. Că la critică, la cleveteli suntem greu de întrecut, facem asta tot timpul. Iar în Bacău se întâmplă un astfel de lucru lăudabil, care ne bucură, și anume accesul gratuit la muzee, concerte, planetarium, evenimente culturale, dintr-o inițiativă a doamnei președintă a Consiliului Județean, Cristina Breahnă-Pravăț.
Cultura apropie oamenii și-i face mai buni, mai toleranți, mai sensibili. Și, desigur, mai informați, cu mintea mobilată, deschisă, trează, lucidă. Oamenii cultivați, cu o educație solidă nu pot fi manipulați, știind să-și apere libertatea de gândire, de alegere, de acțiune. Iar libertatea este culoarea omului.
