– Domnule Vasile Tarateanu, avem în fata articolul din ziarul „Desteptarea“, cu titlul „S.O.S. Casa Vasile Alecsandri: în Ucraina se poate!“ Era cronica întalnirii noastre, în trenul Suceava-Bucuresti. Mergeati la Departamentul Romanilor de Pretutindeni, unde trebuia sa depuneti un proiect. L-ati depus. Care sunt sansele sa reuseasca?
– Vreau sa spun un singur lucru: ca sansele noastre sunt mai mici decat ale Domniilor Voastre, în directia reparatiei Casei lui Vasile Alecsandri. Pentru ca toate acestea ce tin de patrimoniul romanesc de peste hotare necesita hotarari speciale si nu caderi de guvern, ca în cazul dat (guvernul precedent, de la care am avut promisiunea ca sa înaintam proiectul pentru ca sa obtinem mijloacele banesti necesare pentru restaurarea Casei lui Aron Pumnul).
Noi am înaintat proiectul, care a fost acceptat de catre fosta conducere a Departamentului Romanilor de Pretutindeni. Acum conducerea Departamentului respectiv a fost decapitata. Cine va veni la putere, nu stim si iarasi trebuie sa începem tratativele de la zero. Speram însa ca oricine va veni la guvernare, oricine va conduce acest Departament pentru Romanii de Pretutindeni se va patrunde de importanta demersului nostru.
– Sigur asa se va întampla!
– Da Doamne sa fie asa! Eu am în ultimul timp multe îndoieli. Nici dumneavoastra nu puteti fi siguri cu restaurarea, reparatia si includerea în circuitul turistic a Casei lui Vasile Alecsandri, cu atat mai mult noi, cei de peste hotare, care suntem despartiti de diverse frontiere instaurate de catre toti neprietenii nostri. Si de aceea repet: am înaintat proiectul, proiectul a fost adoptat; va fi sponsorizat sau nu, nu avem în momentul de fata nicio confirmare, nu avem certitudine în aceasta privinta. Avem unica speranta ca noua conducere – nu stim deocamdata cine va fi desemnat – se va patrunde de înalta responsabilitate, de importanta pe care trebuie sa o aiba Casa lui Aron Pumnul în cultura din Bucovina. Or, acolo urmeaza sa fie deschis, dupa cum stii draga frate, Muzeul Literar Memorial „Mihai Eminescu“. Sa ne rugam bunului Dumnezeu ca sa ne ajute!
– Important este sa nu va lasati, sa nu va dati batuti!
– Noi nu ne vom da batuti pana în ultima clipa a vietii noastre. Vom pleda pentru deschiderea acestui muzeu, vom face tot posibilul ca sa fie deschis. La urma urmei, eu am spus ca este o cauza a familiei mele, o cauza (nu mai stiu: politica, culturala) de acum personala, familiala. Suntem si eu, si sotia implicati direct în deschiderea acestui muzeu: sotia prin functia ei de director al acestui muzeu, al viitorului muzeu, iar eu prin crezul meu, prin dragostea pe care i-o port marelui poet Mihai Eminescu, cel care pentru fiecare poet din Bucovina este o stea calauzitoare.
– Sa v-ajute Dumnezeu!
Bacau, 17 mai 2012
A consemnat Ioan Danila
(Transcriere: Antoanela Fulga)
