Asa a fost categorisita aparitia editoriala lansata la Scoala Gimnaziala Nr. 10 Bacau – “Viata, intr-o poveste”, de Ioana Iordache-Baltag (Ed. “Egal”, 2013) -, caci ce altceva este cuvântul tiparit decât o biruinta asupra neuitarii.
“Când scrii, te apropii de Dumnezeu”, s-a mai spus, cu vorbele lui Petre Tutea. Intâlnirea de seara a reunit trei generatii de dascali ai acestei unitati de invatamânt (cei care se afla catre mijlocul carierei didactice, spre final ori la pensie), intr-un inedit proces de inmânare/innobilare a stafetei.
“Et quasi cursores, vitae lampada tradunt”, spunea Lucretiu (“si ca alergatorii, generatiile isi trec facliile vietii”), pentru a ne face sa intelegem ca fisura intre cei ce au iesit din scena sociala si cei ce au ramas sa o slujeasca ar trebui sa nu existe. Ioana Iordache a fost peste 30 de ani invatatoare de elita intr-o scoala de elita.
Au confirmat-o, in cuvintele lor, Luminita Boca, actuala directoare, Ana Filioreanu, fosta directoare, Natalia Pasare, Mirela Spita, Catalin Diaconu, dascali de ieri sau de azi. Cartea nu e insa doar o “monografie subiectiva” (Ioan Danila) a scolii care se pregateste de semicentenar (2014), ci si o lucrare literara.
Au apreciat-o astfel poetul Nicolae Mihai (“Când am ajuns la pagina 84, unde mi-am gasit numele, am plâns”) si prozatoarea Mara Paraschiv (“Cina de cuvinte e o calatorie mântuitoare prin viata”). Azi buni profesionisti, fosti elevi au transmis, peste ani, elogiul meritat de un om cu vocatie pedagogica, dar si literara.
