Spunem, uneori, în fața unor întâmplări ieșite parcă din comun, că viața bate filmul, adică tocmai mediul imaginat cinematografic, mai mult sau mai puțin artistic, în care au loc unele întâmplări grozave.
O profesoară de literatura română din Focșani, Carmen Ion, pune însă în practică, de vreo doi-trei ani, un eveniment prin care dovedește cum și cartea bate filmul. Este vorba de un veritabil festival în care tot mai mulți elevi, dar și profesori, se întrec în ceea ce se numește deja „cel mai mare concurs extrașcolar din România” prin care ei creează book-trilere, filmulețe cu subiecte din cărțile pe care trebuie să le citească chiar de mai multe ori. Anul trecut, de exemplu, în acest Boovi-festival au intrat aproape 1.300 de participanți, dintre care peste o mie de elevi.
Vedem tot mai des astăzi cum cartea parcă nu mai are căutare, bătută în această încercare de tehnologiile noi, de tablete și telefoane, de internet, chiar de televiziune. Dar, iată, sunt soluții pentru a îndrepta situația, pentru a aduce lumea spre culturalizare, spre profunzimea gândirii.
Expresia „cartea bate filmul” nu este una nouă, promovată doar de lăudabila inițiativă a profesoarei din Focșani. Librarii, de exemplu, o folosesc deseori pentru a promova câte un titlu de carte, câte o nouă apariție pe acest tărâm. Unul dintre ei chiar a notat șapte motive pentru care cartea poate să bată filmul: crește inteligența, îmbunătățește concentrarea, oferă mai multe ore de plăcere, prin lectură ești propriul regizor al subiectului din carte, pentru că vezi în minte un veritabil film al lui, îți menții mintea activă și antrenată, afli detalii fine despre ceea ce citești, pe când la film e mai greu.
Eminenta mea profesoară de literatura română de la un liceu din Onești punea în catalog un biet „5” elevului care nu citise cartea care făcea subiectul lecției predate, dar apucase să vadă filmul făcut după această operă. Bietul elev știa, măcar, despre ce era scris în carte. Pentru mai mult, însă, tot lectura era sfântă.
