Pe zi ce trece mi se întărește convingerea nu doar că nu vom avea referendum, dar și că președintele Iohannis nu dorește organizarea acestuia; insistența cu care-l promovează fiind dată exact de intenția sa de a nu se organiza consultarea populară.
De ce? Pentru că tabăra care-l susține pe președinte nu de referendum are nevoie, ci de un inamic pe care să dea vina pentru eșecul organizării referendumului. În rest, circul este la el acasă; e, probabil, prima oară în istorie când cineva dorește să organizeze un referendum, dar nu știe ce să întrebe.
Mai mult, o bună parte din electorat pare convinsă că așa este logic și corect iar cine îndrăznește să nege această cronologie este dușman al poporului.
Acum, cine crede că președintele nostru este un naiv, dus cu pluta, prostalău, se înșeală. Ceea ce face domnul Iohannis o face temeinic, programat. Misiunea sa este să pună bețe în roate Guvernului și se execută de ea cu profesionalism, profitând și de pacifismul coaliției de guvernare, care încasează lovitură după lovitură fără să clipească și fără să protesteze.
La faza cu referendumului totul este, la fel, bine programat deoarece, așa cum ne-a dat de înțeles, președintele dorește o întrebare referitoare la ordonanțele de urgență.
Acestea sunt pomenite în Constituție iar o interzicere a lor ar fi de competența unui referendum de modificare a Legii Fundamentale, nu de consultare populară. Președintele nu poate convoca un Referendum constituțional.
Desigur, aici e o chestiune de finețe, nu foarte multă lume înțelege acest aspect și, de aceea, presupun că aici se va bate multă monedă.
Adică domnul președinte vrea referendum, dar dușmanii săi cei răi nu vor. Nu contează că e imposibil de organizat așa ceva din punct de vedere legal, contează doar aparențele.
Așa cum la alegerile prezidențiale s-a spus că românii din diaspora nu sunt lăsați să voteze, generându-se emoție convertită în voturi, așa se încearcă și acum.
„Noi vrem referendum pe Justiție dar nu ne lasă corupții, veniți să votați împotriva lor la alegerile europene” va fi mesajul cu care se va încerca să se ofere doamnei Merkel cât mai mulți europarlamentari români.
