În România, anii electorali au devenit sinonimi cu un fel de carnaval politic, cu promisiuni strălucitoare și bucurie efemeră în sufletele alegătorilor. Cu patru randuri de alegeri programate într-un singur an, atmosfera este încărcată de promisiunea banilor care vor curge gârlă.
Cu toate acestea, în spatele acestei euforii se ascunde o realitate economică sumbră, iar factura va fi prezentată cu fermitate după încheierea festivităților electorale.
Datoria publică a atins niveluri alarmante, transformându-se într-o povară grea pe umerii tuturor românilor. Această datorie, care crește constant, arată nu numai noi trăim pe datorie, ci și Guvernul îsi peticește nevoile apelând la spirala împrumuturilor, luânde de la unii ca sa plătească datoriile de la alții.
Indiferent cine va câștiga alegerile, realitatea este că urmează să strângem cureaua. Chiar și cu cel mai bun aliat la putere, orice guvern se va vedea nevoit să taie cheltuieli și să crească impozitele și taxele pentru a face față presiunii financiare.
Ce este și mai îngrijorător este că nu există o schimbare semnificativă în abordarea macroeconomică a țării. Anchilozarea ideologică paralizează capacitatea de adaptare și inovație în politica economică.
Deși teoretic ar trebui să existe mai multe căi de abordare a problemelor economice, în practică, politicienii români se agață de dogmele lor ideologice, ignorând alternativele și perpetuând astfel stagnarea și neajunsurile economice.
Dealtfel, probabil anchilozarea ideologică este doar efectul și nu cauza; pentru a putea aplica tratamente economiei, Guvernul ar trebui să fie liber să ia decizii; ceea ce nu se pune problema.
Dacă vrea neapărat cineva o concluzie, aceasta este că nu vor veni vremuri bune, indiferent ce vă promit domnii la costum care au început să se plimbe pe străzi.
