Invidia este o boală congenitală la români. Românul se naște cu virusul invidiei care îi va mânca ficații viața întreagă. Românul nu se mulțumește cu puțin, dacă-i dai un deget, o să-ți scoată ochii că nu i-ai dat toată mâna, chiar dacă nu a răsplătit în nici un fel degetul dat la necaz. Dacă te vede că ai câștigat într-o afacere, se va supăra pe tine pentru că nu i-ai dat și lui din câștig, deși el nu numai că nu a avut vreo contribuție, dar ți-a pus și bețe în roate.
Dar, dacă ai câștigat, trebuie să-i dai, e obligatoriu! Cu o așa mentalitate, ai crede că românul e născut capitalist, dar invidia nu-l împinge să riște în afaceri ca să aibă și el ca alții, nu, îl face să caute mecanisme prin care nu el să urce la nivelul acelora, ci să-i coboare pe aceia la nivelul lui. Egalitatea, după dânsul, nu este în bunăstare cu toții, ci în sărăcie.
Dacă vă veți încumeta să analizați puțin, veți observa că în anii din urmă au câștigat nu politicienii care promiteau să fie mai bine la mai mulți, ci cei care au promis că va fi rău la câțiva. Pe român nu-l inspiră faptul că un partid va aplica politici care să scoată din sărăcie un număr însemnat de concetățeni, ci-l va unge la suflet acel partid care-i va promite că-i va beli pe cei câțiva inamici, că-i va băga la beci, îi va face să muște țărâna, le va nimici averea și familia.
Mai ales la familie este romanul sensibil. Că de ce să aibă ăla nevasta mai frumoasă, mai tânăra și mai grijulie decât el?! La pușcărie! Din cauza acestui sport național, țara asta scârțâie din toate încheieturile. Că fiecare trage în câte o altă direcție, în funcție nici măcar de interesele sale, ci de invidiile sale. Că, la o adică, poți înțelege un om care are un interes și se aliază cu ăia și cu ăia. Dar când vezi atâția oameni că se aliază pentru că-i unește invidia, începi să te întrebi pe unde e ieșirea.
Că dacă doi oameni se aliază ca să-l fure pe al treilea, e una, dar dacă doi oameni se aliază pentru ca al treilea să nu reușească într-o întreprindere, e alta. Țara asta va începe să-și revină atunci când românul nu va mai dori să moară și capra vecinului, ci va merge și o va fura. Va fi un salt spectaculos de mentalitate, chiar dacă sună, poate, ciudat. Dar o capră furată dă lapte și lână și, eventual, poate fi recuperată, în vreme ce una moartă nu dă nimic.
