Un orășel care, prin calitatea textiliștilor și a stofelor acestora, a ajuns cunoscut nu doar în Europa: Buhuși. Acest brand a scos apoi în lume școala buhușeană, sportul, cultura, ospitalitatea și toleranța civică exemplară a locuitorilor orașului. Taifunul democratic al anului 1989 nu a păstrat decât un ecou din acest brand de excepție. Cândva, cineva ar putea scrie o istorie adevărată a acestei destrămări. Astăzi nu mai susțin gândurile celor care spun că doar nemiloasa concurență mondială în domeniu a provocat marele oftat al textiliștilor de bună credință…
Acum, târgul Buhuși, care mai oftează doar prin numai 14.000 de suflete, are alt brand: instituția C.A.R. Casele de ajutor reciproc… Principalele instituții de acest gen din oraș – C.A.R. Pensionari, C.A.R. Solidaritatea I.F.N. și C.A.R. ,,Înfrățirea” – au vreo 44.000 de membri. Dacă raportăm acest număr la populația orașului, mai îți trece prin gând că Buhuși ar fi un fel de capitală a acestui domeniu. Cetățeni ai multor orașe/comune din județul Bacău, dar și din județele Iași, Neamț sau Covasna, sunt membri ai acestor C.A.R.- uri.
Există în aceste zări naționale vreo 45 de filiale ale acestor instituții de întrajutorare. Dintre buhușeni, vreo 11.000 sunt membri ai acestora. Unii dintre ei au aderat chiar la toate trei…
Am pătruns, recent, (și) în culisele C.A.R. Solidaritatea I.F.N. M-au impresionat multe repere ale activității. Celeritatea și transparența sunt vedetele. Firește, acestea au ca sursă politicile manageriale care oferă produse atractive și un sentiment grozav de siguranță. Solicitudinea salariaților este exemplară. Mi-aș dori, de pildă, ca măcar la una dintre instituțiile administrației noastre locale sau centrale respectul față de cetățean să fie aidoma celui manifestat la C.A.R. Solidaritatea I.F.N.
