Pe la 1884, satul Petreștii se afla pe moșia cuconului Alexandru Vidrașcu, prefect al județului Bacău. Radu Rosetti ne spune că Vidrașcu, după ce a făcut școala de ofițeri la Saint-Cyr, a slujit în armata franceză, făcând războiul franco-prusac de la 1870 , apoi în cea română, participând la Războiul Independenței, și intrând, ulterior, în politică. Spune Rosetti că, în copilărie, Vidrașcu era urcat de maică-să pe o masă și, întrebat cine este el, acesta răspundea: “Alexandru Vidrașcu. Român verde ca stejarul, democrat și liberal”. Închidem paranteza.
Pentru că avea nevoie de un om de încredere la moșie, cuconul Alexandru și-a ales un vechil care să-l slujească bine. Și dacă proprietarul moșiei e prefect, de ce vechilul să fie mai prejos? Așa că acesta a devenit primar al comunei astfel încât, la o adică, atunci când Guvernul are o nevoie, prefectul însărcinează pe primar să o rezolve. Gazeta de Bacău, însă, a aflat o pricină ciudată. În sat se afla un iaz, proprietate a boierului, în care, pe vremea când avea apă, sătenii își adăpau vitele. Pentru asta, erau obligați să facă boierului 16 prăjini de prașilă. Chiar dacă iazul a secat, boierul a menținut “înțelegerea”: dacă vita unui sătean scăpa pe fosta albie, țăranul respectiv trebuia să facă cele 16 prăjini de prașilă. Țăranii se apucă să facă un gard, ca să nu mai ajungă vitele pe fostul iaz. Vechilul îi somează pe țărani să dea gardul jos.
Cum aceștia nu se conformează, vechilul, ca primar, raportează boierului – prefect. Acesta trimite opt călărași și un sergent care îi iau la bătaie pe săteni iar pe câțiva îi leagă și-i trimit pachet spre Bacău. Cum restul sătenilor nu se risipesc la comanda sergentului, acesta ordonă să se tragă focuri de avertisment până când un glonte nimerește piciorul unui țăran. Zice gazeta: “A doua zi curtea prefectului era plină de țărani sechestrati, iar cel lovit în picior fu trimis la spital să i-l taie. Domnul primar – vechilul – a zis că sătenii au făcut rebeliune și a căpătat de la judecătorul de instrucție mandat de aducere”.
Informațiile din Gazeta de Bacău au fost preluate de un ziar național al cărui articol se încheie astfel: “Acestea sunt cele ce s-au auzit, însă nădăjduim că de acum nu se vor mai auzi, căci dl prefect Vidrașcu, cu părintească d-sale bunătate, a pus satul Petreștii în stare de asediu și nimene nu va intra, nici va ieși ca să deie cuiva lămuriri”.
