Am văzut, zilele trecute, un băiețaș plângându-se că „o cunoștință” a fost amendată pentru viteză și întreba lumea de pe un grup de Facebook dacă procesul – verbal nu cumva se poate contesta. Ba că nu e semnat de un martor, ba că e venit la trei luni după ce a fost săvârșită fapta, ba că de unde oare să știe poliția cine conducea mașina dacă a venit amendă prin poștă?!
Pretexte ușor de demontat, dar, hei!, se cheamă că e foarte posibil să nu fi fost amicul ăla de vină că gonea cu 122 la oră prin localitate, ci polițistul că nu avea caschetă când a scris amenda. Sincer, mie mi-ar fi și rușine să contest o amendă de radar la o așa viteză. Bine, înțeleg că la 61 de km/h să mai încerci să găsești înțelegere. Poate nu indica bine vitezometrul, poate roțile nu aveau presiunea normală, poate a greșit radarul…
Dar la peste 120 ce să mai contești?! Mulți zmei zburdă pe șosele și îi iau la „șto” pe polițiști, dar când sunt prinși devin bieți mielușei care se roagă de cei pe care-i înjurau pe rețelele de socializare să-i ierte, că nu mai fac. Ai comis-o? Ți-o asumi, dacă ești bărbat. Să ne înțelegem: am văzut o mulțime de accidente rutiere cât am fost reporter de eveniment.
Pot să vă povestesc despre fiecare stradă în parte, despre fiecare intersecție ce accidente au văzut și ce oameni au murit. Pentru că, în ciuda a ceea ce susțin unii pe Facebook, nu infrastructura e de vină pentru accidente. De fapt, nici nu țin minte să fi văzut un accident care să fi fost provocat de starea proastă a drumului, de o groapă sau de altceva.
Cea mai mare parte a accidentelor rutiere este provocată de neatenția șoferilor; și, ceea ce e mai tragic, nu neapărat de neatenția victimelor. Pentru că, de obicei, pe șosele mor nevinovații, cei care circulă corect, cei care respectă regulile. Cei care le provoacă găsesc, apoi, tot felul de pretexte; niciodată nu sunt ei de vină, întotdeauna sunt alții vinovați.
