Desigur că este foarte interesant că un cetățean străin poate să câștige niște alegeri în țara ta. Dacă nu stai să te gândești prea mult și nu ai dileme istorice, poți chiar să te bucuri și să-i consideri pe cei care l-au ales a fi «über alles» deschiși la minte. Nici nu e nevoie să te mai întrebi din ce a trăit în ultimii ani având în vedere că nu are nici un job. În general, ne punem tot mai puține întrebări. Pentru că așa am fost învățați în ultimele decenii: să nu întrebăm, să acceptăm ceea ce ni se spune. Și, mai ales, să acceptăm orice ne vine din afară. Mărfuri, oameni, idei. Ce e românesc, se știe, e «absolut abstoßend» și «das stinkt».
Nu am nici o șovăială să afirm că am intrat într-o eră care amenință să fie mai nocivă decât veacul fanariot. Da, știu, la școală se învață acum ce bine și frumos era pe vremea aceea. Nu se mai spune că țările române se depopulaseră, că nu mai aveam Armată, că în funcții fuseseră puși numai străini iar resursele țării luau drumul străinătății, spre bucuria grecilor care se făcuseră stăpâni aici. Ar fi fost suficient veacul fanariot ca exemplu pentru efectele cârmuirii țării de către străini. Dar la școală nu se mai învață așa ceva. Și nici despre alt exemplu trist de guvernare străină – cel al regelui Carol I – nu se învață cum trebuie la școală, monarhului neamț punându-i-se în seamă realizările lui Cuza. Nu se învață că în timpul lui Carol I, România ajunsese colonie austriacă, politica externă a țării fiind dictată de la Viena, că până și Armata își croise uniforme care să semene cu cele austriece, nu se învață despre marile scandaluri de corupție, despre ultima răscoală medievală din Europa – cea de la 1907 și așa mai departe.
Dar, de ce să ne opunem valului? Dacă poporul asta dorește, cine suntem noi să ne opunem dorinței sale? Același popor care a stat cu mâinile în sân când era căsăpit Vladimirescu, când a fost alungat Vodă Cuza sau când nemții jefuiau țara sub ocupație în Marele Război. O singură trupă de partizani a putut exista în timpul ocupației germane, cei ai învățătorului Victor Popescu, dar și ei au trebuit să treacă linia frontului în Moldova pentru că îi trădau compatrioții. „Feriți-vă de greci și când vă fac daruri”, spune o vorbă veche. În zadar, românii nu știu la ce se referă, despre ce este vorba și care este înțelesul ascuns. Pentru noi, Calul Troian este cel mai frumos cadou. Îl luăm, îl țesălam și-l facem primar, senator și președinte.
