O carte despre care se vorbeste mult acum in Franta (dar ecouri au razbatut si la noi) este cea a ziaristei Catherine Nay, al carei subiect nu e altul decât Nicolas Sarkozy, L’impétueux. Temperamentul impulsiv, furtunos al presedintelui francez, caracterul sau transant i-au sugerat autoarei titlul acesta provocator. „Impetuosul” Sarko este vazut in complexitatea naturii sale umane contradictorii, jurnalista ferindu-se de judecati categorice, carora le prefera nuantele. Nu este un portret in alb si negru, desi personajul cartii asa vrea sa apara, foarte hotarât intotdeauna, excluzând zona indecisa, cea a griurilor. Dar cum in viata nuantele sunt foarte importante, Catherine Nay a tinut sa explice, intr-un interviu, ca lucrurile sunt ambivalente, de obicei, având o parte de bine si una de rau, astfel ca „impetuos” (navalnic, cum am spune noi) are mai multe intelesuri. Exista o parte cu minusuri, cea cu agitatie, cu atitudini extreme, agresive, cu un superactivism enervant, si una care inseamna barbatie, curaj, adica, puterea de a infrunta situatii grele, de a-si asuma riscurile si raspunderea. Nu mi-a fost niciodata simpatic acest domn prea sigur pe el, arogant, repezit, cazut acum intr-o mare dizgratie intr-o Franta obosita de temperamentul sau nabadaios, dorindu-si un presedinte care sa aduca normalitatea. Dar nu pot sa nu recunosc faptul ca in orice exces se ascunde o forta, si ca Sarkozy poate sa surprinda prin câteva calitati umane demne de admiratie. Are o rezistenta, la orice tip de efort, iesita din comun, e un tip cu imaginatie, nu te plictisesti cu el, dar mai ales are puterea si dezinvoltura de a-si privi in fata esecurile. Aceasta franchete de caracter nu-mi displace, ba, dimpotriva. E bântuit de mari orgolii si ambitii, dar nu e un vanitos. A fost parasit de sotie, a suferit in tacere, cu demnitate, s-a zbatut enorm s-o recucereasca pe Cecilia si a marturisit apoi cât de mult l-a marcat divortul de aceasta. In cartea pe care a publicat-o, intitulata „Martor”, chiar are pasaje romantice privitoare la relatia cu cea de-a treia sotie („e o parte din mine….”, „e imposibil sa ne indepartam unul de altul”), chiar daca punctul forte al acesteia nu era fidelitatea conjugala. Sarkozy a demonstrat ca este un gentleman, a luat o mare parte de vina asupra lui, si-a facut reprosuri, recunoscând ca si-a expus sotia la prea multe presiuni, atacuri, si ca a neglijat-o in tot acel timp. O fi el impetuos si un redutabil animal politic, dar in viata personala, in relatia cu femeile, e un barbat destul de vulnerabil. Nu insa si unul slab, din moment ce are taria de a-si privi in fata neimplinirile. Sunt curioasa sa-l vad cum va reactiona daca va fi infrânt in alegeri si daca se va tine de cuvânt, el promitând ca-si va schimba viata complet, retragându-se din politica in cazul unui esec. De la un impetuos, ma astept insa numai la lucruri imprevizibile.
Carmen Mihalache
