De câteva zile a inceput iuresul sarbatorilor, al asaltului magazinelor si pietelor. E amuzant sa vezi cum se precipita oamenii, cât de aferati sunt, cât de mult iau in serios alergatura dupa mâncare si bautura. Parc-ar veni potopul, maica, sfârsitul lumii, zicea, mai deunazi, crucindu-se, o femeie mai in vârsta, imbrâncita intr-un colt de piata de niste vajnici indivizi supraincarcati de sacose. Oamenii cumpara, si cumpara, intr-un fel de teama ca le-ar putea lipsi ceva de pe masa pascala, ceea ce e de neconceput. Nu cred ca se mai gândeste careva la avertismentele nutritionistilor, la grasimi si E-uri nocive. Si nici la bani nu se prea uita, desi multi spun ca preturile sunt mari, sunt crima si pedeapsa. Da, dar odata e Pastele si acum nu-i timp de economii. Domnul acela cu nume imposibil, doctorul Mencinicopschi, neobosit in a ne pune mereu in garda când e vorba de alimente cu substante cancerigene (recent, el vitupera impotriva tuturor pâinilor si pâinitelor de pe la noi din tara, singura pita indicata fiind numai cea la care dumnealui in persoana face reclama), poate sa tot vorbeasca, oricum o face in pustiu. In afara de cazul când e direct interesat de câstigurile lui din publicitate. Asta ma enerveaza pe mine de sarbatori, bulucul la magazine, inghesuiala si fugareala, ca si sfaturile, indemnurile, plachiile cu iz de predica. Ipocrizia, intr-un cuvânt. In fiecare an aud acelasi lucru si nu observ nicio schimbare de comportament la cei din jurul meu. Aud ca oamenii ar trebui sa se ocupe mai mult de primenirea sufletului, sa se insenineze launtric, sa-si acorde un ragaz, sa se mai linisteasca, si nu in ultimul rând, sa se gândeasca la cei mai oropsiti decât ei si sa-i ajute. Ca asa e crestineste. Si când colo, ce sa vezi? Vezi obsesia cu iepurasul de Pasti, ispita consumismului, nu altceva, fiindca bietul iepurila nu are nicio legatura cu sarbatorile pascale. El are doar cu Playboy, stiti dumneavoastra din ce pricini, ce calitati are dragalasul urecheat. Asa ca peste tot dai numai de iepurasi din ciocolata, mai nou existând si moda de a darui copiilor iepurasi vii de Paste. Care sunt apoi abandonati pe undeva prin casa, printr-un ungher de balcon, uitati, neingrijiti, vai de viata lor. Nici hidosul spectacol al mieilor insirati in cârlige nu-l suport, si atunci ocolesc piata. Ce-mi place de sarbatori este sa merg la mama, cu baietii mei, sa stam impreuna la o masa simpla, si la povesti. Si ma bucur enorm de zilele libere, in care nu am obligatii profesionale, si când pot frunzari alene carti, reviste. Chiar acum am alaturi o carticica (parca-i una de rugaciuni, atât de mica e) de aforisme a lui C.D.Zeletin, numita frumos Zdrente in paradis. Am sa reproduc unul dintre aceste aforisme, scurt, expresiv si foarte adevarat: Multi sclipesc, putini lumineaza. Sarbatorile cu bine!
Carmen Mihalache
