Până nu demult se știa că, în materie de modă, totul se decide la Paris, aici alegând să-și facă profesia și să locuiască unii dintre cei mai mari designeri ai lumii. În timpul din urmă însă, lucrurile s-au mai schimbat, și acum se vorbește și despre Milano, Roma, Londra, New York tot ca despre niște capitale ale modei. Și despre unele centre din Asia sau Orientul apropiat. Deși, parcă tot Parisul rămâne acel loc privilegiat, magnetic, prezentările de aici având ceva unic, care ține de atmosferă și de un inimitabil glamour. Mă uit, din când în când, la câte o defilare de modă, pentru că sunt curioasă să văd noutățile prezentate, dar mă uit și în sală, la spectatori, la acel public monden extrem de stilat. Și îmi amintesc de Coco Chanel care definea luxul ca pe ceva opus vulgarității. Mi se pare o definiție foarte inteligentă, exactă. Și eu înțeleg tot așa luxul, eleganța, ca pe ceva nu neaparat scump, dar categoric opus prostului gust. Despre Franța se mai știe că este patria gastronomiei rafinate (mie îmi place mai mult bucătăria libaneză, dar aceasta e bună tocmai pentru că a suportat influența franceză), a brânzeturilor moi, cu mucegai, a vinului, și a traiului bun. Savoir vivre e specific francez, nu-i așa? Deși, concurența lucrează tare și aici, fiindcă și în Germania, Italia, Statele Unite sunt multe varietăți de brânză gustoasă, care-ți impresionează plăcut papilele gustative. Dar Franța e totuși greu de egalat la acest capitol. Pe vremuri se spunea că sunt aici mai multe soiuri de brânză decât zilele anului și, vizavi de acest lucru există și o celebră zicere a generalului De Gaulle, potrivit căreia e greu să guvernezi o țară cu peste trei sute de feluri de brânză. Mai nou însă, s-ar înregistra un număr mult mai mare, spre o mie. Vă dați seama, în noile condiții, cât de greu îi este lui Hollande să conducă?
A venit primăvara și am un teribil chef de ducă, de aceea mă gândesc, nostalgic, la Franța. Deja îmi fac planuri pentru niscaiva escapade. Mi-e dor de câte un oraș frumos, la Viena, de pildă, pe care am revăzut-o în toamnă, m-aș duce oricând. Pentru că și acolo, bunăstarea, luxul nu sunt etalate ostentativ. Dar bunul-gust, eleganța naturală, calmă, te întâmpină mai peste tot. Am și acum în memorie imaginea vienezilor savurând un pahar de vin, în liniște, la măsuțele din fața micilor restaurante, și pe cea a unei doamne elegante, la a doua tinerețe, trecând grațios, prin centrul orașului, pe o trotinetă. Ceea ce ar fi foarte greu de imaginat la noi. Doar în București am mai văzut niște hipsteri cu trotinetă. În Bacău însă, unde văd, în schimb, multe mașini mari, scumpe, 4x 4, pe centru, nu a ajuns moda asta. Care e simplă, foarte practică și face bine la sănătate.
Bricolaje / Luxul e ceva opus vulgarității
