Bricolaje: Fictiuni de compensare

Aud, mai peste tot, ca lumea are nevoie, ca e obsedata, chiar, de poveste. E o exagerare, desigur, si de multe ori povestea de care se face mare caz nu e decât un sir de locuri comune, de banalitati, de bârfe. Cum bine spunea un scriitor cu simtul umorului, pe care-l citesc cu mare placere, acum nu mai vorbim de povesti de adormit copiii, ca pe vremuri, ci de povesti de adormit (se poate citi de prostit) oamenii mari, adultii. Si mie imi plac povestile, trebuie s-o recunosc, iar preferintele mele merg spre genul politist. Asta, probabil, pentru ca am un ascutit simt al dreptatii, si sunt teribil de satisfacuta când sunt rezovate cazurile cele mai dificile si sunt gasiti vinovatii. In ultima vreme citesc mai putin, totusi, romane politiste, pentru ca ma uit la seriale de acest tip. Imi plac cele englezesti, in primul rând, dar am descoperit, mai nou, un excelent serial frantuzesc, “Psihologia crimei”, difuzat pe AXN. E acolo o tânara specialista in psihocriminologie, un personaj care te cucereste. Se numeste Chloé, si e o tipa foarte nostima, ciudatica la culme, pentru ca are un trecut deloc comun, suferind o puternica trauma in copilarie. Chloé este o mare figura, care-ti sare imediat in ochi, pentru ca e foarte nonconformista, si in felul cum arata, si in felul cum se implica in cele mai dificile anchete. E o roscata cu o tunsoare rebela, are niste ochi imensi, albastri, plini de candoare, un botic bosumflat, si tot soiul de gesturi marunte foarte haioase. Poarta rochii foarte scurte, cu niste desene, imprimeuri trasnite, pardesie la fel de scurte, si foarte colorate, lasând la vedere niste picioare interminabile, incaltate in botine sau pantofi rosii, verzi, bleu, ciclam. Ciorapii sunt si ei viu colorati, cu plasa, cu modele, iar nelipsita geanta mare, galbena, iti atrage si ea atentia. In fine, nostima specialista in psihocriminologie (care preda si cursuri la facultate, fiind o profesoara cât se poate de atipica), nu are cum sa treaca neobservata. Iar Odile Vuillemin, actrita care o interpreteaza, e absolut fermecatoare si foarte credibila in acest rol. Dar ceea ce te atrage la personaj este pasiunea cu care se implica in anchete, „metodele” foarte personale de investigatie, de analiza. Chloé are o sensibilitate de exceptie si se transpune atât in spiritul victimelor, cât si al criminalilor. Demersurile ei sunt intotdeauna foarte originale, surprinzatoare prin extrema finete a unei inteligente empatice. Felul in care decripteaza cazuri complicate si, mai cu seama, inversunarea de a deslusi motivatiile (cele mai obscure, mergând pâna la cele mai mici nuante) celor implicati, instaurând, in final, justitia, fac din Chloe un personaj foarte atasant. Daca ma psihanalizez, cred ca preferinta mea pentru seriale politiste s-ar traduce prin nevoia de fictiuni de compensare, vazând cum justitia de la noi inregistreaza esec dupa esec, dupa cum se constata si in aceste zile, când, iarasi, a mai picat un examen.