Feminismul meu, unul cumpanit, de altfel, si nu agitatoric agresiv, a mai avut un prilej de jubilare când am aflat ca a sporit numarul celor care cred ca femeile sunt mai eficiente pe timp de criza, din postura de sefe. Se spune ca ele iau cele mai juste masuri în acest caz, decizii rationale, bine gândite, evitând riscurile majore. Nu sunt impulsive si orgolioase ca barbatii, de pilda, n-o fac pe grozavele, nu se aventureaza în necunoscut. Ca atare, am auzit ca vor fi atrase tot mai multe femei în conducerile unor importante banci europene. Si culmea este ca s-au înmultit si barbatii carora le place sa aibe drept sefi femei, asa zic niste recente sondaje. Mai, da ce s-a mai întors roata lumii! E bine ca s-a mai schimbat ceva din mentalitatea unor domni, fiindca n-am suportat niciodata misoginii, suspectându-i de serioase tare, de insuficienta intelectuala, micime sufleteasca si alte neajunsuri, unele de natura psihica, sexuala etc. În fine, nu i-am avut vreodata la inima nici pe indivizii resentimentari, ranchiunosi, razbunatori, desi se zice despre razbunare ca e foarte dulce si ca e comuna tuturor oamenilor. Iar femeile sunt forte, de neîntrecut la acest capitol, chestiune de la care eu ma sustrag însa. Râsul lumii, o foarte apreciata colectie a editurii Humanitas, a scos recent pe piata o cartulie cu titlul “Suntem chit!” de Claire Gillman, care trateaza tema razbunarii foarte serios, urmarind niste tipologii anume. Sub titlul de gluma sau depinde cum vreti sa o luati (e posibil sa procedati în mod practic si sa va inspirati din paginile cartii), autoarea publica 300 de retete ale razbunarii în cele mai variate moduri si diferite situatii. Pe capitole, gasim povestioare despre razbunarea feminina, masculina, din armata, din sport, de la locul de munca, din studentie, despre razbunarea Mamei Natura, a obiectelor etc. Cum apucasem sa va mai zic, de departe, femeile au asul în mâneca si sunt mari mestere în acesta arta. Mai ales când este vorba despre istorii sentimentale, e cât se poate de valabil vechiul dicton: “iadul nu are furia unei femei sfidate”. Barbatii sunt cica mai îngaduitori, mai iertatori, iar asta mi-i face, categoric, mai simpatici. Dar de ce vrem sa ne razbunam, la urma urmelor? Pentru ca dorinta noastra de dreptate ne face sa încercam a fi întotdeauna chit, pentru ca asa e corect, si astfel se instaureaza ordinea normala a lucrurilor, se afima în carte. Iar un doctor în psihologie, Stacey L. Nairn, sustine ca a folosi stravechea lege a talionului, “dinte pentru dinte”, este o varianta mai buna decât crestineasca întoarcere a celuilalt obraz. Din cercetarile sale reiese ca nu se raspunde astfel nici la ofense minore, daramite la vreun atac care afecteaza serios pe cineva. Si asta pentru ca regasirea echilibrului, a dreptatii este un lucru la care oamenii nu au cum sa renunte.
Cine va avea interes si rabdare sa parcurga carticica “Suntem chit!” va învata mai mult despre tehnicile de a-si lua revansa în felurite cazuri si va fi atras, cu siguranta, de ingeniozitatea, istetimea si ineditul unora dintre metodele de razbunare relatate acolo, iar la urma va râde mai mult.
Bricolaje: Cine rade la urma, rade mai mult
