Dintre evenimentele artistice ale lunii decembrie am ales, pentru o scurtă ochire, trei expoziții, pe care le puteți vedea și în perioada următoare, în funcție de preferințele dumneavoastră pentru un anumit gen.
Un regal de culoare
Așa este „Shalimar. The garden of love”, noua și fastuoasa personală a lui Carmen Poenaru, de la Galeria „Alfa”. Și expoziția, și albumul care o însoțește sunt adevărate bijuterii, o adevărată încântare pentru ochi și un prilej de reverie. „Creația este visare”, îmi mărturisea odată, într-un dialog, artista. Cu imaginație ei debordantă, creativitatea și puterea de muncă absolut ieșite din comun, Carmen nu încetează să ne surprindă cu fiecare ieșire a ei în public. Am o mare admirație și prețuire pentru arta ei și pentru personalitatea ei impetuoasă, policromă, pentru entuziasmul și energia cu care lucrează nu numai în cont propriu, ci și în folosul obștii. Carmen Poenaru este și președinta Filialei Bacău a UAP, la Anuala 22, deschisă săptămâna trecută, la Galeria „Frunzetti”, ea făcând o frumoasă și justă pledoarie pentru respectul față de breaslă datorat de artiști. Față de breaslă și de ei înșiși. Era absolută nevoie să amintească acest lucru, pentru că, din nefericire, participarea la această expoziție de grup, cea care dă măsura activității artiștilor pe parcursul unui an, este tot mai nesatisfăcătoare, în ultima vreme, un număr mic de plasticieni, cam aceiași, aducând lucrări noi, spre a fi expuse. Chiar și așa, cu un număr restrâns de lucrări, expoziția este interesantă, având câteva puncte certe de atracție, așa că nu o ocoliți. Este și bine pusă în valoare, grație a doi valoroși artiști, George Zărnescu și Mihai Chiuaru, altruiști de felul lor, care au făcut panotarea. Amândoi au un special simț estetic, multă experiență și un mod de a gândi optic cum trebuie să arate un perete de expoziție, și acțiunea le reușește de minune. Mihai Chiuaru a fost și personajul principal al serii de joi, 22 decembrie, când a avut loc deschiderea Anualei, el fiind declarat artistul anului 2022. Carmen Poenaru a dat citire motivației premiului și textului de laudatio, din care reieșea că Mihai a avut o activitate extrem de bogată, impresionantă, anul care a trecut.
Apropo de creativitate, Carmen, tiza mea, care ne-a răvășit cu splendoarea expoziției ei, inspirată de grădinile Shalimar din misterioasa Indie, pe care le-a văzut (ca și pe cele din Pakistan), păstrându-le foarte vie amintirea, după cum se vede în toate minunatele lucrări, cu o cromatică strălucitoare, proaspătă, are deja în minte tema viitoarei sale personale. Pentru că arta este marea ei dragoste, de fapt, Shalimar-ul ei, Templul iubirii!
*
Un alt fel de castele și palate
La Muzeul de Artă Contemporană al Centrului de Cultură „George Apostu”, artistul fotograf Ovidiu Ungureanu ne invită la un neașteptat și incitant pelerinaj, în cursul căruia vom descoperi o zonă de arheologie industrială. În cadrul unui mai amplu proiect, aflat într-o primă fază, Ovidiu a cutreierat țara în lung și-n lat, prinzând în obiectiv foste edificii industriale, castele de apă, uzine, turnuri etc., procedând ca un adevărat detectiv care caută urme și descifrează avatarurile obiectelor în timp și în spațiu. E atent la starea acestor construcții, urmare a unei suite de evenimente care și-au lăsat amprenta asupra lor, cât și la surprinderea unei anumite culori a atmosferei momentului. Printr-o spontană regie a imaginii, artistul apasă declanșatorul aparatului într-o fracțiune de secundă, fixând imagini de o mare expresivitate. Unele construcții, acum niște vestigii ale unei defuncte perioade economice, apar într-o ciudată pace a izolării, trezind o profundă melancolie. Pe zidurile scorojite de timp, observi câteva fire triumfătoare de vegetație, răzbătând triumfător din ciment, ca o victorie a vieții, sau vezi stoluri de păsări brăzdând aerul.
Lui Ovidiu îi place să experimenteze noi modalități de expresie, să se aventureze într-o nouă direcție, să se asocieze cu un alt artist, un scriitor, în cazul de față. Cu Dan Perșa a pus el la cale această expoziție de fotografie și eseu, „Castele și palate”, textele scrise de cunoscutul prozator însoțind multe imagini. E o luxuriantă fantezie în aceste mici povestiri și multă imaginație și poezie în fotografiile cu un aer elegiac. Singuratice, sculpturale, aceste construcții au o istorie a lor, sunt creația minții și mâinii oamenilor. De aceea nu sunt reci, nu sunt neutre, chiar dacă acum sunt lipsite de prezența umană. Sunt mărturii ale unui trecut, trezind amintiri, nostalgie.
