Domnul ministru al Finantelor ma surprinde in continuare. Dupa originalitatea expresiilor, vad acum ca are si idei si gusturi la fel de iesite din comun, fanteziste, sui-generis. Si-a ales drept consilieri de imagine un cantaret cu o figura simpatica, zambareata, si un jurnalist cu moaca de killer. sugubeata alaturare, oximoronica! Vom plati oare impozitele si taxele cantand sau ricanand "asasin"? Ca Bitman (care nu e, totusi, Batman, salvatorul) si ca sarcasticul Gheorghe? Oricum, chestiunea are o turnura pitoresca, s-o recunoastem. Nu ducem lipsa de umor, chiar daca e ceva mai inchis la culoare in noua varianta, fara insa a-l concura pe cel englezesc veritabil, unul sec, tonic si de calitate, dupa cum se stie. Amestecul de-a rasu-plansu, specific romanesc, tinde tot mai mult spre cinism, din pacate. Revenind la englezi, vreau sa spun ca mie-mi plac, pentru Shakespeare, in primul rand, dar si pentru ca au produs ceea ce antropologii numesc "rituri de rasturnare" in serie lunga. De la Hyde Park la miscarea "underground" si revolta generatiei beat ei au avut si au abilitatea sa se joace de-a rasturnarea in chiar sanul uneia dintre cele mai conservatoare societati din Europa. Numai ca ei sunt originali cu adevarat, au naturalete in ceea ce fac si o buna doza de autoironie in actiunile lor. Iar cand se supara pe bune sunt seriosi, chiar schimba lucrurile, le rastoarna. Noi doar importam, asa de fason, din imitatie, niste lucruri, niste "inventii", fara continutul aferent. Doar pentru ca sunt la moda, dau bine la imagine. In fine, vom trai si vom plati in continuare pentru asta. Ca si baietii plang cateodata, si bogatii pot sa fie nefericiti si supraimpozitati, asta-i viata, cu de toate amestecate, ca sa nu te plictisesti.
Ca plictisela-i cea mai grea boala. Si ce nu facem ca sa scapam de ea si sa dam de ceva nou? Cum ar fi, de pilda, lectura unei carti care sa ne mai scoata din stereotipiile de gandire. Una dintre acestea e scrisa de Pascal Bruckner, un domn francez cu spirit foarte viu, un soi de monden, unul adevarat, de pe malurile Senei. Un eseist la moda, caruia ii place teribil sa scandalizeze cu orice pret. Cum face si in „Tentatia inocentei”, unde sustine ca martirul dintr-un cuplu este barbatul si nu femeia cum, indeobste, se considera. Femeile de azi nu se mai sacrifica pe altarul caminului, nu se mai lasa prada frustrarilor, ci trec rapid, rezolut, la actiune. Feministele au ajuns de spaima, au instaurat o dictatura de „femininaziste” (cum le „gratuleaza” sardonic un populist american de extrema dreapta), impingand pe bietii barbati la disperare, la gesturi extreme. Concluzia este ca barbatii sufera cel mai mult si ca sunt adevaratii perdanti. Dar nu-i nimic grav, nu-i totul pierdut. Si pentru mototolii care sunt abandonati si se dau de ceasul mortii dupa tradarea in amor exista un leac. Pilula minune „Amorex” contra suferintelor din dragoste inselata este extrasa din substanta unui fruct dintr-un copac din Africa si promite alinarea suferintelor. Vedeti ca nu-i chiar negru dracu’ si pentru orice exista leac?
Carmen Mihalache
Bric-Brac: Fantezii de inceput de an
