Nimic nu tine mult pe lumea asta. Doar pe cealalta, care-i vesnica, eterna, ca doar n-am sa contrazic sfânta scriptura. Pâna una-alta, însa, noi traim aici si acum, unde, asa cum sustin psihologii (dupa rezultatele unei cercetari întreprinse în Olanda), stresul se reinstaleaza cam la doua saptamâni de la terminarea concediului. Al naibii, stresul asta, se tine scai de noi! Pentru ca relaxarea pe care o obtinem în timpul liber se evaporeaza rapid, pur si simplu, domnii cercetatori ne sfatuiesc sa tinem cont de aceasta realitate, adoptând o solutie salvatoare. Ea consta în divizarea vacantei în portii mai mici, ca sa zic asa, presarate pe parcursul unui an de munca. Putin si bun, asadar, mici vacante, scurte dar dese, care ne refac potentialul afectiv, creator, pentru ca putem sta mai mult cu cei dragi, petrecându-ne timpul în mod placut. Când faci lucruri agreabile, pe care ti le-ai dorit cu adevarat, simti si cum ti se împrospateaza fortele si rezisti mai bine la reluarea treburilor de serviciu. Cred ca-i destul de convenabila alternanta asta, fiindca nici vacantele prea lungi si statul degeaba nu sunt bune, te secatuiesc si ele de energia benefica. Oricum ai face, e greu sa pastrezi un echilibru. Pericolele te pândesc de peste tot, acum vorbindu-se si despre depresia de vara, indusa de caldura mare, de soarele prea puternic. De parca nu erau de ajuns melancolia de toamna si astenia de primavara. Depresia asta îsi cam baga coada peste tot, dupa cum se vede. La cei singuri, ea se instaleaza taman în timpul vacantelor, când frustrarea îi încolteste pe solitarii care nu au cu cine sa petreaca frumos timpul, sa comunice, sa împartaseasca sentimente, senzatii, impresii. Complicata e si viata asta, daca nu-i vezi si partea de comedie! Cum pentru a-ti permite o vacanta pe placul inimii îti trebuie si banii necesari, m-a amuzat ce zice un mare cunoscator în problema, Paul-Loup Sulitzer, teribilistul scriitor care a scos o carte, prin anii ’70, intitulata chiar Money (de fapt, recent a publicat si Money II); "arata ca ai bani si-i vei avea, totul e doar un joc al aparentelor, al imposturii". "Nu trebuie sa fii bogat ca sa-ti permiti ceea ce-si permit bogatii", afirma Sulitzer, cu aceeasi mina optimista dintotdeauna, mereu afabil, etalând un zâmbet larg, ca sa se vada ca-i merge din plin. Chiar daca anii lui de glorie, când era om de afaceri, scriitor de succes, actor, personalitate mondena de prim rang în Paris, având mereu alaturi femei superbe, s-au cam dus pe apa sâmbetei. Acum este un domn foarte în vârsta, cercetat în tot felul de procese (pentru ca a tot fost prins cu degetele în borcanul cu miere, el însusi recunoscând cu mult umor asta, ca asa se întâmpla în lumea afacerilor, plina de tentatii "dulci"), dar la fel de încrezator în sine. Încercati-i reteta, poate tine! Si, când nu dispuneti de bani, nu va aratati disperarea (asa glasuieste magister Soulitzer), pentru ca nu veti fi interesant pentru niciun bancher, acestia împrumutându-va mult mai usor bani "în masura în care nu aveti nevoie de ei". Nostim paradox, nu-i asa? Se pare însa ca e adevarat. De verificat.
CARMEN MIHALACHE
Bric-Brac: Despre concedii si bani
