Abia acum imi dau seama ca singurul politician de a carui prestatie eram cât de cât incântat a fost raposatul senator George Pruteanu. Si asta nu doar pentru ca avea atitudine când venea vorba de limba româna.
Ci mai curând pentru ca omul s-a asezat de-a curmezisul in fata multora dintre colegii politicieni. Dintre toate “Legile murphice” ale lui Pruteanu (si a avut o caruta intreaga) una care-mi vine in minte se potriveste ca manusa situatiei de-acum din sistemul de stat. “Ce e de stat – sta”, zicea politicianul, numind vorba drept Axioma liberala.
Si inclin sa-i dau dreptate, daca ma uit la cât de ineficienti sunt multi dintre slujbasii lefegii. Am toata stima pentru pompieri, pentru jandarmi, pentru o parte a politiei române sau pentru unii dintre angajatii sistemului de sanatate. Incerc sa am acelasi sentiment si fata de restul bugetarilor: de finatisti, de functionarii de la primarii ori de prin ministere, de chiar politicienii angajati de noi sa aduca tara pe linia de plutire, macar.
Sunt convins ca printre ei sunt si oameni de calitate, insa, cu o floare nu se face primavara. Din pacate, in aceasta extrem de subtire categorie nu incap si cei care au puterea deciziei in mâini. Altfel, de multa vreme l-ar fi arestat pe individul care a fost cocotat la cârma Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF), o institutie absolut inutila, ca multe altele, din moment ce nu a reusit sa faca ordine in piata asigurarilor si nu doar. Si asta in ciuda salariilor sfidator de mari. In cazul lui, un mizilic de 12.800 de euro.
Adica, pensiile pe o luna a zeci de batrâni care si-au rupt spinarile prin fabricile comuniste. Sigur, nu-mi place de presedintele Basescu, din mai multe motive, toate absolut justificate, dar il aprob când aminteste de salariile nesimtite.
Atât insa. Rusanu, cu al sau salariu nerusinat, nu doar ca nu s-a sinchisit sa rezolve problemele din sistem, ci le-a favorizat, amplificându-le chiar. Spre binele sau personal, desigur, si al gruparii infractionale din care, cum spun procurorii, facea parte.
Este exact “Legea ciocoirii” a raposatului Pruteanu invocat mai sus: Un cap ridicat la putere devine patrat. Caci, nu-i asa?, Rusanu si compania au defilat pâna acum cu “Alternativa fatalista” a filologului nostru rebel: „Ori cu totii sa muriti, ori cu totii sa scapam!”.
