România ar trebui să-i mulțumească lui Zuckenberg că a inventat facebookul și l-a lăsat gratuit. Mare pomană și-a făcut cu noi pentru că la cât îl mănâncă palmele pe român să scrie măscări pe ziduri, imaginați-vă cum ar fi arătat blocurile de la noi din țară. Nu că ar arăta bine, dar gândiți-vă că, pe lângă murdăria de pe pereți am mai fi dat cu ochii și de tot felul de inscripții. Așa că romanul își scoate pârleala scriind inepții pe wall-ul de pe facebook. Atâta știe, atâta face.
Cu tot respectul pentru cei care încă mai au impresia că românul e gaura din gogoașă, inventatorul apei calde și geniul neînțeles al umanității, hai s-o spunem pe aia bună: în vreme ce alții sparg barierele cunoașterii, noi am spart doar barierele prostiei.
Romanul mediu nu e în stare să înțeleagă un text de jumătate de pagină. Nu știe să tragă o concluzie simplă dintr-un fapt. Nu are capacitatea de a discerne realitatea de iluzie. Singurul lucru la care e campion este la reflexele pavloviene. Reacționează extrem de rapid la anumiți stimuli cu care a fost condiționat.
Pronunțați cuvântul “Corupție” în preajma unui român și veți declanșa un adevărat cataclism verbal: veți fi lovit de o adevărată furtună de clieșee verbale. Dar nu e singurul cuvânt care declanșează răspunsuri programate.
Sunt o serie întreagă de imagini la care romanul a fost condiționat să răspundă fără să mai și gândească. Ninge? E clar, iar autoritățile sunt luate prin surprindere și el nu poate merge cu mașina să ia pâine.
Se plombează gropile iarna? E la mintea cocoșului că e vorba de o incompetență crasă, că doar toată lumea știe că asfaltul nu se pune decât pe vreme frumoasă. Ce mixtură asfaltică stocabilă la rece? Dacă el nu a aflat de așa ceva, înseamnă că nu există!
Drepturi? Nu avem nevoie de așa ceva pentru penali, la ocnă să putrezească!
Și ca-n povestea cu oile lui Rabelais, care și-au urmat în mare surata aruncată de pe corabie, când scrie cineva câte o năzbâtie pe rețelele sociale, mii de alți romani se aruncă după fentă, convinși că au devenit posesorii adevărului absolut.
Pune unul o poză cu niște oameni care dorm? Cu siguranță sunt parlamentari români! Vede unul un camion cu lemne? Evident că sunt hoții care ne fură pădurile. Romanul nu mai stă să judece, să verifice, să facă un minim de efort și să se gândească dacă nu cumva ceea ce i se prezintă e fals, exagerat sau greșit.
Dă click și trimite mai departe, de a ajuns mesajul ăla cu copila abia născută care are nevoie de sânge, să circule și azi, când fata e la gimnaziu. Același mesaj, același nume, aceeași grupă de sânge. Și aceleași numere de telefon care nu mai sunt alocate din motive evidente.
M-a atenționat o fătucă pe Facebook de faptul că nu aș fi suficient de respectuos cu românii și că nu scriu frumos despre concetățeni.
Primul pas spre vindecarea unei boli este să pui un diagnostic corect. Ar fi o greșeală să ne mințim că suntem cei mai inteligenți de pe planetă și că nu avem să ne facem nici un reproș.
Ca să ne putem îndrepta, trebuie să conștientizăm faptul că avem o problemă și problema asta nu o rezolvăm nici cu povești despre Coandă, Brâncuși sau Eliade și nici cu istorii despre daci, romani și Vlad Țepeș.
