Lumea se află într-o continuă schimbare și evoluție, iar această dinamică impune necesitatea adaptării și inovației constante. Cu toate acestea, în ciuda fluxului rapid de idei și transformări, societatea românească pare să fie prinsă într-un model de gândire rigid și nefast. Suntem blocați într-o paradigmă bolnavicioasă a datului în cap pe la spate și a furtului căciulii.
Desigur, situația în care ne aflăm ni se datorează în mare parte, dar nu am ajuns în acest punct de unii singuri; am “beneficiat” de sprijinul extern al unor țări care au interese să rămânem săraci și proști pentru că numai așa executăm întocmai și la timp ordinele.
De câte ori a încercat câte un român să se ridice, a fost tras în jos prin diferite mecanisme: anticorupție, conflict de interese, justiție; am avut un caz în care un ministru a fost schimbat doar pentru că a ridicat un deget.
Evident, că trasul în jos în mocirla nu a fost operă 100% românească, ci s-a produs în urma unor indicații externe. Pe același considerent: sforarilor externi nu le place să aibă surprize în colonie.
După vreo două decenii de “anticorupție pe pâine”, încă mai punem botul la vrajelile ieftine și avem impresia că suntem cei mai corupți din Universul cunoscut și nu ne interesează că cel mai mare scandal de corupție de la nivelul UE – cel cu vaccinurile comandate de Ursula prin SMS – este mușamalizat.
Suntem atât de învățați să mergem după fentă încât ne-am pierdut de tot simțul realității și nu mai observăm sforile care ne manevrează. Un creier nefolosit se atrofiază.
Ce e de făcut? Nimic. Dormiți în pace, băieții au grijă de voi. Să nu faceți vreo surpriză.
