Mulți plâng după viața din comunism, deși, să fim cinstiți și să ne amintim cât era de greu să supraviețuiești (nu zic să prosperi), într-o societate centralizată, în care totul era controlat de partidul unic. Să le mai aduc aminte nostalgicilor (sau celor care nu știu) că, în acei ani, mulți au făcut pușcărie pentru niște știuleți amărâți, furați din tarlaua statului, pe care, culmea!, tot ei o munceau? În timp ce îmbuibații PCR (mulți ajunși prosperi oameni de afaceri, imediat după 1990) primeau acasă portbagaje pline cu merinde de tot felul. Sau de jumătatea de franzelă „Neptun” pe care puteai să o cumperi (dacă aveai cu ce și mai ales dacă erai norocos să o găsești, seara, când veneai de la muncă).
Ori godinele, acele sobițe tip bombă, improvizate pe care, cu noroc, unii orășeni le foloseau ca să își încălzeau apartamentele înghețate, de-a dreptul? Blocurile și așa gri de pe-atunci, cu sutele de coșuri de fum scoase pe lângă ferestre, semănau cu niște nave sinistre eșuate pe bancul de nisip al plajelor părăsite, fumegând sărăcia arsă prin casele pline de igrasie și miros de mucegai. Există riscul ca … istoria să se repete și, când o veni frigul, o să căutăm tot felul de soluții similare sobelor tip bombă.
Acum, e vară, e bine. Lumea se gândește la concedii, la mare, munte, alea, alea. Mai deschidem un geam, mai renunțăm la o haină și … ziua trece. Baiul va fi la iarnă, când, ferească-ne Dumnezeu!, tare mi-e treamă că mulți nu vor ști cum să mai pună o plapumă peste copii, căci ei vor fi grija. Iar, bătrânii, cu pensii de mai mare rușinea, cel mai sigur, vor mânca mai puțin sau aproape deloc, ca să aibă bani pentru facturile astronomice la gaze sau la încălzire.
Un blestem, aș zice, pe care sinistrul „Ceașcă” l-ar fi trimis asupra noastră, ca răspuns la uciderea lui de către comuniștii care l-au trădat și ne-au furat elanul libertății, în ’89, iar ulterior ne-au consfiscat țara, scoțând-o la mezat.
