Față de credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri… Omul este un animal care se roagă la ceva…
Noi suntem creștini fără să vrem. Și când suntem atei suntem creștini: că respirăm creștinismul cum respirăm aerul… O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, acesta moare așa, dihor… Știi unde poți căpăta definiția omului? În templu. În biserică… Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul… Ați recunoscut, desigur, deși n-am folosit semnele citării, gândurile lui Petre Țuțea. Biserica ne confirmă ca specie. În Biserică aflăm că existăm; ca oameni…
În 1994 am solicitat un interviu, la Mitropolia Iași, mitropolitului Daniel. Acesta, supărat puțin pe avântul zburdalnic al Presei, a vrut să afle dacă ziarul pentru care trudesc sprijină Biserica. I-am arătat un număr al cotidianului „Deșteptarea” în care, cel puțin pe o pagină, continua un serial al prezentării celor care au oferit donații pentru Catedrala din Bacău, aflată la începuturile devenirii sale romantice… Argumentul l-a convins… Aceasta este prima amintire care mi s-a lipit de suflet despre Catedrala devenită deja un fel de inimă-reper a orașului, care pulsează ținând în viață valorile umane autentice și leacurile cele mari ale oblojirii vânătăilor spiritului.
Edificiul Catedralei crește precum voinicul din poveste. Lucru rar la românii atinși frumos de zbenguielile mari ale libertății, indiferent de fireștile lor înrobiri doctrinare, decidenții locali, dar și importantul enoriaș anonim, sprijină exemplar acest proiect de excepție. Să dea Domnul ca nimeni să nu transforme Catedrala în platformă electorală!
