Suntem în 1917. România, cu excepția Moldovei, este sub ocupație. Germanii, austro-ungarii, bulgarii și turcii dau ordine, fac legea, fură, jefuiesc.
Românii rămași sub ocupație încearcă să supraviețuiască. Destul de greu având în vedere ordonanțele cotidiene care cer mereu noi și noi rechiziții de bunuri și alimente.
Acestea sunt livrate trupelor de ocupație sau magazinelor pentru ofițeri unde sunt vândute la prețuri modice în vreme ce prețurile explodaseră din cauza lipsurilor.
O mână de ziariști români găsește de cuviință să încerce a convinge conaționalii de binefacerile aduse de ocupanți. Bunăoară, ziarul Agrarul, ne spune Vasile Th. Cancicov, încerca să-i convingă pe români că, în lipsa spanacului, să consume trifoi, care ar fi mult mai bun. “Pe când ne va recomanda fânul?” se întreabă Cancicov, care a petrecut luni de zile sub arest ca ostatic luat de Armata Germană.
Cu tramvaiele care erau oprite de la circulație pentru a se economisi energia și cu trăsurile în care se putea urca doar cu ausweiss special eliberat de Komandatură, nemții rezolvaseră problema transportului sau, cum spunea Agrarul, încercând să vadă partea bună a lucrurilor, “nemții ne învățaseră să mergem pe jos”.
Pentru că ouăle de găină erau rechiziționate de nemți, pentru consumul propriu, într-o altă ediție a ziarului, redactorul încerca să-i convingă pe români să consume ouăle de cioară sau chiar și puii acestei păsări.
«Pentru a extazia publicul nevoiaș pentru gustul de a mânca ciorile și ouăle lor, Agrarul se străduiește să ne dovedească cu articole kilometrice că pe piața Berlinului ciorile sunt cotate ca delicatesuri și se plătește 2 mărci puiul și 20 pfenigi oul», scria în jurnal Vasile Th. Cancicov.
Precum se vede, binefacerile aduse de trupele de ocupație se puteau citi la gazetă cu mult înainte să apară Scânteia.
Iar microbul acesta de a prezenta conaționalilor cât bine și ce foloase strașnice ne aduc străinii care ne jefuiesc nu este de ieri sau de azi. Orice asemănare cu realitatea cotidiană nu este deloc întâmplătoare…
