Este anul ei. Din nou, anul ei. La fel ca în 2021, ba chiar mai mult ca în 2021. Campioana Europei la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber a fost desemnată, pentru al doilea an la rând, cea mai bună atletă din România, așa cum Mihaela Melinte, care o pregătește la Sport Club Municipal Bacău, a primit, tot pentru al doilea an consecutiv, titlul de antrenoarea numărul 1 din partea Federației Române de Atletism. „E o satisfacție imensă, care răsplătește toate eforturile”, a mărturisit Bianca Ghelber.
-Bia, încă o dată, felicitări! Vineri a fost o zi plină pentru tine.
– O zi plină, dar și foarte frumoasă. M-am întors de la București seara târziu, frântă de obosită, dar extrem de mulțumită. Vineri la prânz am participat la Gala organizată de Federația Română de Atletism, în care am fost desemnată atleta numărul 1 a anului în România, iar Meli (n.r. Mihaela Melinte), cea mai bună antrenoare din 2022. O satisfacție imensă, care răsplătește toate eforturile noastre. Festivitatea a avut un caracter aparte, în ideea în care fostele campioane olimpice, europene și mondiale ne-au premiat pe noi, campioanele de azi, iar noi, la rândul nostru, le-am premiat pe ele. Așa cum s-a spus, a fost Gala care a reunit trecutul, prezentul și viitorul atletismului românesc. Prezentatoarea Alina Alexoi, pe care o îndrăgesc foarte mult, a derulat episoadele cele mai importante ale anului din activitatea mea, totul culminând, evident, cu titlul european din vară, de la Munchen. Felul în care a făcut-o, mai ales că ea a fost prezentă la Europenele de la Munchen, m-a răscolit și m-a emoționat într-atât de mult încât mi-au dat lacrimile. După festivitatea de la sediul Federației a urmat Gala CSA Steaua, club cu care am dublă legitimare și unde am fost din nou premiată în cadrul unui eveniment foarte select.
-Și festivitățile sunt departe de a se termina. Mâine urmează Gala Top 10 SCM Bacău, unde vei primi, tot pentru al doilea an la rând, titlul de cea mai bună sportivă a clubului.
-De-abia aștept și această festivitate, cu atât mai mult cu cât în ultimii doi ani, din cauza pandemiei, nu s-a putut organiza un eveniment pe măsură. SCM Bacău rămâne primul meu club, clubul care m-a format și cu ajutorul căruia am ajuns unde am ajuns. Acum toată lumea din jur mă felicită și mă laudă, dar să știți că nu foarte mulți au crezut în mine mereu de-a lungul timpului.
-Este suficient să ne amintim și episodul din vara lui 2021, atunci când Federația te-a trimis la Olimpiada de la Tokyo fără antrenoarea ta, Mihaela Melinte.
-Corect. Important este că atât eu, cât și Meli am reușit să trecem cu fruntea sus peste toate aceste neajunsuri și nedreptăți. Eu am o vorbă: fiecare om primește ceea ce dăruiește.
-Anul trecut, după locul 6 obținut la Olimpiada de la Tokyo, cu acel record personal de 74,18 metri, îmi mărturiseai că 2021 este cel mai bun an din cariera ta. Cum ai defini 2022?
-Un an și mai bun. Cel mai bun! Nici nu l-aș putea considera altfel când te încununezi campioană europeană și, în plus, aduci atletismului românesc primul titlul continental la nivel de seniori după o așteptare de 20 de ani. Munchen 2022 este vârful carierei mele. Iar faptul că am cucerit titlul european sub ochii soțului meu și ai fetiței mele Victoria, prezenți în tribunele stadionului „Olympia”, a dublat sau chiar a triplat satisfacția. Nu pot uita cum, după fiecare aruncare, mă îndreptam spre Meli pentru a discuta cum a fost, iar ochii îmi fugeau spre colțul de tribună unde se aflau soțul și fiica mea care agitau un tricolor imens. Imaginea aceasta, însoțită și de strigătele Victoriei „Hai mami! Hai mami! Ești cea mai bună!” mi-au dat o putere extraordinară. Asta a fost forța mea.
-Și faptul că tu întotdeauna te-ai mobilizat fantastic la marile competiții. Cum spunea și Mihaela Melinte: „Bia este o tipă de concurs”.
-Așa este. Cele mai bune rezultate le-am dat întotdeauna la marile concursuri. Un exemplu: nu am dat 74 și ceva, cum am reușit la Olimpiadă, nici măcar la antrenamente. Un alt exemplu: am luat locul 6 la Mondialele din America și aurul la Europenele din Germania. Între aceste două mari concursuri am avut două Grand Prix-uri în Polonia și Ungaria unde, culmea, am înregistrat un rezultat identic: 69,65. Adevărul este că atunci mă simțeam și foarte obosită fizic și, în special mental.
-Vorbeam de acest 2022 cu adevărat fantastic. Dar poate că nu mulți știu sau își amintesc că anul a început însă foarte prost pentru tine și că la un moment dat te temeai că va trebui să pui punct carierei.
-Ufff, ce greu și ce dureros a fost! Pe 15 decembrie 2021 m-a tăiat pentru prima oară spatele. S-a întâmplat când făceam genuflexiunii cu bara pe spate. Am făcut recuperare, am crezut că totul a trecut, dar apoi durerea a recidivat la un antrenament. Am reînceput tratamentul, însă nu reușeam să-mi revin și nu o dată m-am gândit în acea perioadă că e cam gata și că va trebui să o termin cu sportul. În ianuarie am plecat în cantonamentul din Cipru. Nu eram refăcută, ăsta e adevărul. Marele noroc- întotdeauna spun că fiecare lucru are rostul și timpul său- este că la intrarea în Cipru am făcut testele Covid, așa cum era procedura, și atât eu cât și Mihaela Melinte am ieșit pozitive. Prin urmare, am intrat în izolare și vreme de zece zile nu am ieșit din cameră. Cred că asta a fost șansa mea deoarece plusul de repaos mi-a permis să mă refac din punct de vedere medical.
-Să mai spunem, tot pentru cei care nu știu, și că primele rezultate din 2022 au fost, pe fondul accidentării, departe de așteptări: 65 metri.
-65 a fost cea mai bună aruncare! Dar am dat și 63, și 62… Important este că m-am recuperat fizic, astfel încât la momentele de vârf- Campionatele Mondiale și cele Europene- am fost și eu la vârf. Și dacă tot suntem la momentul confesiuninilor, aș vrea să se știe că înainte de Europenele de la Munchen a existat o foarte mare presiune pe mine. Toți îmi spuneau că după locul 6 la Mondiale, pot și trebuie să vin neapărat cu o medalie europeană din Germania.
-Cum ai rezistat presiunii?
-Ușor nu a fost. Chiar dacă oamenii mă văd drept fata aia puternică și tare, capabilă să arunce ciocanul 70 și ceva de metri, eu sunt și foarte sensibilă. Noroc că sunt, în egală măsură, și o fire veselă și pozitivă. Să vă spun o fază: înainte de finala de la Munchen, glumeam și făceam tot felul de nebunii, astfel încât săritoarea la înălțime Daniela Stanciu, cu care împart de obicei camera de hotel în deplasări, mi-a spus: „Fată, dacă te-ar vedea cineva acum, nici prin minte nu i-ar trece că peste doar câteva ore te așteaptă o finală de Campionat European”.
-Ce vei face de Crăciun și de Revelion?
-De Crăciun, vom sta acasă, lângă brad, iar în prima zi vom merge la părinți, așa cum facem mereu. De Revelion vom petrece la un restaurant din Roman cu gașca noastră compusă din rude și apropiați.
-Ce-ți dorești pentru 2023?
-Sănătate și să pot sta cât mai mult alături de familie deoarece eu consider familia cea mai mare realizare a mea. În plan competițional, 2023 ar trebui să fie un an de pregătire pentru ultima provocare a carierei mele: Olimpiada de la Paris, din 2024.
