Narativul din ultimii ani este clar: ajutoarele acordate de stat sunt „câh”, trebuie restrânse cât mai mult pentru că încurajează nemunca. Desigur, asta se spune doar când e vorba de ajutoarele pentru cetățeni, când este vorba ca statul să ajute cu bani mulți companiile private, se pune frumos batista pe țambal.
În „patria democrației”, SUA, peste 40 de milioane de cetățeni primesc „food stamps”, un fel de tichete de masă finanțate de guvernul federal. Acestea sunt primite inclusiv de persoanele care au un loc de muncă și care, teoretic, ar putea să-și cumpere hrana. Doar „teoretic”, deoarece, în ciuda faptului că au un loc de muncă, salariul este atât de mic încât nu acoperă toate cheltuielile unei familii. „La muncă, nu la întins mâna”, ar striga majoritatea politicienilor români, în aplauzele corporatiștilor.
Ei, bine, nu. Bernie Sanders, senator democrat și fost candidat al partidului la nominalizarea pentru președinție (cel pe care l-a sabotat Hillary Clinton), vine cu o propunere interesantă: marile companii gen Amazon, care-și plătesc muncitorii cu salarii atât de mici încât aceștia sunt nevoiți să ceară ajutoare federale de genul „food stamps” să fie obligate să plătească o suprataxă federală egală cu valoarea ajutoarelor de hrană.
De exemplu, dacă un angajat Amazon primește de la stat 300 de dolari în „food stamps”, Amazon să fie obligată la plata unei taxe suplimentare de 300 de dolari. Scopul măsurii este de a forța angajatorii (apropo, fondatorul Amazon e cel mai bogat om din lume) să plătească salarii decente astfel încât statul să nu mai cheltuiască bani cu ajutorarea cetățenilor care au deja un loc de muncă.
Pe de o parte, pentru că nu e moral. Pe de altă parte, privit dintr-un alt unghi, faptul că Guvernul federal plătește tichete de masă, asigurări de sănătate și alte ajutoare unor cetățeni angajați ai unor companii private este ca și cum ar subvenționa acele firme care plătesc salarii mai mici pentru a-și maximiza profitul.
