Oricât m-ar dezgusta actuala scenă politica românească, nu pot să nu apreciez efortul pe care-l fac sforarii din umbra ca sa pună mâna pe Putere. Nu e de ici – decolo să scoti din joben candidați, să-i convingi pe unii că e mai bine sa lase ciolanul guvernării sau pe alții să rămâna la butoane, chiar daca nu mai au sprijin și, astfel, fac jocurile altora.
Dacă nu ar exista nici o miză și nu ar avea efecte asupra noasta, am putea spune că scenariștii războaielor pentru ciolan sunt muuuult mai buni decât cei mai titrați scenariști de telenovele. Din păcate, toata această zbenguială mizerabilă a celor care, chipurile, ne reprezintă, nu ne poate aduce nimic bun.
Spuneam, ieri, că ăstia nu mai au nici minimul bunsimț să-și ascundă șforile cu care-si ghidoneaza oamenii politici. Miza trebuie sa fie extrem de mare daca se apeleaza la acest gen de luptă, în care se aruncă de-a valma pioni, regi, cai și, mai ales, mulți nebuni.
Dar, hei, știți vorba aia cu problema? E simplu: dacă nu are rezolvare, de ce să-ți mai bați capul cu ea, iar daca se rezolvă, la ce să te mai preocupe?! Aici suntem și noi, din păcate. Putem rezolva viermuiala asta infectă căruia unii îi zic politică? Nu. Pentru ca daca s-ar fi putut rezolva de către noi, s-ar fi rezolvat.
Așa, că, de vreme ce este o problema pe care nu o putem noi rezolva, la ce sa ne mai batem capul cu ea?
Ideea e simplă: îi lăsăm pe băieți să se încaiere, să-și dea cu bâta, cu ranga la genunchi, să se tărască prin noroaie, să trădeze, sa plângă, sa faca orice vor să facă.
Noi ne luăm bere și popcorn și privim de pe margini. Oricum, noi plătim factura.
De ce să ne mai facem nervi, să ne facem sânge rău, să ne certăm cu prietenii, cu neamurile pe probleme de politică? Am înnebunit?! Dă-i naibii pe toți, sa se omoare între ei și mai vedem noi după aia.
Că odată și odata trebuie să se termine…
