Informația circula de mai bine de un an. Cu precădere în Seria I din Liga a III-a la fotbal. Ea a fost oficializată săptămâna trecută. Direct de la Budapesta. Iar discuția cu amicul M a avut loc ieri dimineață. În mijlocul străzii. Mă întreabă amicul: „Ce părere ai de faptul că guvernul maghiar a finanțat cu peste cinci milioane de euro două echipe de fotbal din România, Csikszereda Miercurea-Ciuc și Sepsi Sfântu-Gheorghe?”.
Ce să-i zic? Că, în ciuda banilor primiți de la Budapesta, Csikszereda nu a putut câștiga duelul cu Aerostar Bacău pentru promovarea în liga secundă? Să-i zic că atunci când eu scriam că echipe din Moldova precum Oțelul Galați și CSM Roman evoluează contra Aerostarului de parcă ar fi Csikszereda II, unii zâmbeau cu superioritate și neîncredere de genul „da, da, sigur, vezi să nu…”?
Să-i zic și că în timp ce guvernul maghiar oferea 2,6 milioane de euro Csikszeredei, autoritățile locale băcăuane de-abia puneau pe masa Aerostarului 100.000 de euro sau nici atât, cum s-a întâmplat spre finalul acestui ani? Și că tot felul de mână-ntinsă și linge blide o fac pe lupii moraliști urlând că „de ce dau bani la fotbal și la Aerostar, când Bacaul are alte priorități”?
Și să-i mai zic că aceeași mână-ntinsă și linge blide privesc cu evlavie către Ardeal, lăudând acest gen de finanțări de care beneficiază Csikszereda și Sepsi? Să-i zic că, spre deosebire de Budapesta, noi continuăm să ne luptăm cu „rinocerii” chiar și acum, la trei decenii de la Revoluție? În fine, să-i zic că în timp ce maghiarii știu să fie uniți și dincolo de granițele Ungariei, noi ne ardem unii pe alții pe la spate, aici, în interiorul României, în numele și anul Centenarului? Să-i zic?
Ridic din umeri, arunc o replică lapidară desprinsă din Ilf și Petrov („Orban e un cap”) și-i zic amicului că mă grabesc la serviciu. Nu-l mint cu nimic.
