Dimitrie Știubei s-a născut în Bacău pe 30 august 1901 și a rămas cunoscut drept unul dintre cei mai importanți pictori ai peisajului marin din arta românească. Cariera sa a fost marcată de o dublă vocație: cea de ofițer de marină și cea de artist plastic, ambele contopindu-se armonios într-o operă dedicată mării și navigației.
Formarea maritimă și artistică
Dimitrie Știubei a absolvit Școala Navală din Constanța, fiind parte din prima generație de ofițeri ai acestei instituții, alături de Vasile Scodrea, Eugeniu Roșca și Ioan Bălănescu. După finalizarea studiilor, în 1921, a fost repartizat la bordul monitorului „Alexandru Lahovari”, parte a Forțelor Navale Fluviale.
Continuându-și cariera maritimă, în 1924 a absolvit Școala de Aplicații a Marinei, fiind ulterior desemnat la bordul canonierei „Lt. Remus Lepri” din Divizia de Mare. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru pictură a devenit din ce în ce mai evidentă, iar în 1946, la vârsta de 45 de ani, s-a retras din activitatea militară pentru a se dedica exclusiv artei.
Debutul și afirmarea artistică
Primele lucrări ale lui Știubei datează din adolescență, când, la vârsta de 15 ani, a realizat acuarele inspirate de peisajele marine din vacanțele petrecute la Techirghiol sau din călătoria la Constantinopol și insula Prinkipo din Marea Egee. Debutul său expozițional a avut loc la Galați, în 1922, iar patru ani mai târziu a expus la Sala Dalles din București. Aici, a fost remarcat de critici de artă de seamă precum Petru Comarnescu, Alexandru Kirițescu, Jean Bart și Jean Alexandru Steriadi, sub îndrumarea căruia a lucrat timp de zece ani.
Cu sprijinul Regenței României, a beneficiat de o bursă de studii la Academia Knirr din Munchen, unde și-a perfecționat tehnica picturii marine și a portretului. A absolvit această academie în 1930, iar un an mai târziu a debutat la Salonul Oficial din București.
Recunoaștere internațională și contribuții monumentale
Un moment important în cariera sa a fost participarea la Expoziția Internațională de la Paris din 1937, unde a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de cavaler. A continuat să expună atât în România, cât și peste hotare, participând la expoziții la Helsinki (1948) și multe alte orașe europene.
Lucrările sale monumentale au îmbogățit patrimoniul artistic al unor instituții importante precum Banca Națională a României, Gara Mogoșoaia, Gara de Nord, Gara Regală din Sinaia, Palatul Regal, Muzeul Marinei Române din Constanța și Muzeul Militar Național din București. De asemenea, tablourile sale se regăsesc în colecții private și muzeale din Elveția, Anglia, Italia, Franța, Argentina, Germania, Turcia, Grecia, Danemarca, Suedia și Statele Unite ale Americii.
Ultimii ani și moștenirea artistică
După o carieră prolifică, Dimitrie Știubei s-a stabilit în Germania în 1975, unde a trăit până la moartea sa, pe 17 februarie 1986. Opera sa continuă să fie apreciată pentru autenticitatea sa și pentru profunzimea cu care a surprins frumusețea mării, lăsând o amprentă de neuitat în arta românească și internațională.
