Legea privind vânzarea terenurilor agricole a facut multa vâlva, in ultima vreme, taberele aflate in disputa fiind Ministerul Agriculturii si asociatiile de fermieri. Recent, s-a creat o noua tensiune, de data asta intre Palate, presedintele retrimitând legea in Parlament. Fiecare dintre parti sustine ca apara interesele tarii.
Fermierii, care nu au incredere nici in ministru, nici in presedinte, avertizeaza ca e nevoie de clarificari. Mai ales ca a intrat in joc o agentie care va putea vinde si cumpara terenuri. Exista temeri ca pamântul va deveni mijloc de influenta, moneda de schimb in lumea afacerilor si a politicii.
Unii acuza ca se doreste liberalizarea totala, desi nu inteleg care ar fi miza. E stiut ca, pâna acum, strainii care au infiintat societati si au cumparat teren nu au facut profit din agricultura, interesati fiind de zona imobiliara. Ministrul sustine ca legea e buna, desi are mici imperfectiuni, presedintele, ca trebuie modificata. Pe fermierii români nu-i intreaba nimeni. In zadar striga ca vor sa vorbeasca, in zadar avertizeaza ca societatile agricole autohtone vor da faliment.
Nici in privinta noului Program National de Dezvoltare Rurala (PNDR) nu au fost intrebati. Ministrul i-a chemat la consultari abia acum, dupa ce a elaborat programul, ca sa-i anunte, asa, in mare, cam ce cuprinde, dar nu le-a prezentat inainte un document, pentru ca dezbaterile sa aiba un suport. Guvernantii sustin ca suma alocata de UE in urmatorii sase ani va fi mai mare, chiar daca multe subventii vor fi mai mici.
De altfel, fermierii nu au aflat decât liniile generale ale programului. Ministrul Constantin a declarat ca a avut o buna comunicare cu fermierii, insa s-a consultat cu doua organizatii nesemnificative si aservite Puterii. Se pare ca federatiile fermierilor care sunt activi, lucreaza, platesc impozite nu conteaza. Ne intrebam, in acest caz, cine va hrani România? Cine va alimenta bugetul de stat? Ce urmaresc guvernantii?
“Nu ne vindem tara” parea, la un moment dat, un slogan comunist, nedemocratic, nascut dintr-o temere prosteasca si din necunoasterea realitatii. Cu toate acestea, temerea nu era lipsita de fond. Unii au strigat, iar altii au vândut. România si-a vândut petrolul, comunicatiile, aurul, institutele de cercetare, platforma maritima, gazele de sist… Acum e pe cale sa vânda agricultura.
