În anul 1967, un grup de ingineri de la Uzina de Reparații Avioane (URA) Bacău (actuala Aerostar), a elaborat un studiu preliminar pentru un avion de transport cu reacție, cunoscut sub numele de IAR 90. Cu o masă maximă la decolare de 4 tone, acest avion trebuia să servească diverse scopuri, inclusiv ca avion de legătură, transport de materiale parașutate, misiuni medicale, aerofotogrametrie, aerotaxi pentru turism și școală de antrenament, scrie site-ul IAR93.ro.
Proiectul a inclus un dosar detaliat, prezentând domeniile de utilizare, principalele caracteristici tehnice și un studiu tehnico-economic privind costurile de proiectare și fabricare.
IAR 90 ar fi avut aripa sus, cu două motoare montate în gondole și trenul de aterizare retractabil în aceste gondole, permitându-i să opereze de pe terenuri neamenajate. Avionul propus urma să fie echipat cu motoare turboreactoare cu dublu flux, cum ar fi Turbomeca Au bisque 1A cu tracțiune de 742 kgf sau Bristol-Siddeley BS-358 cu tracțiune de 907 kgf. Pentru economie, echipamentele de bord urmau să fie preluate de la avioane militare sovietice reparate la Bacău.
Inginerul Ion Cincă, entuziasmat de proiect, a lucrat la proiectarea ampenajelor și a suprafețelor de comandă ale IAR 90. Cu 8+2 locuri, acest avion era conceput, în termeni moderni, ca un avion “de business”.
Într-un interviu publicat în lucrarea “Povestea mea printre avioane” (Nicoleta Bichescu, Ionuţ Tomescu), Ion Cincă împărtășește detalii despre IAR 90, avionul cu un design gândit pentru 8+2 locuri, asemănător cu un avion “de business” modern. Contribuția lui Ion Cincă la proiectare s-a concentrat pe ampenaje și suprafețe de comandă, iar visul său extraordinar de a vedea acest avion “zburând” părea aproape de realizare.
Cu acceptul de principiu primit de la generalul Ispas, șeful Centralei, visul începea să prindă viață. Cu toate acestea, evenimentele politice din Cehoslovacia au adus armata în uzină, schimbând drastic cursul istoriei. Într-o noapte, secția de proiectare a fost transferată în actuala cantină, marcând un punct de cotitură în evoluția proiectului. Cu tristețe, Ion Cincă relatează că, în ciuda stadiului avansat al proiectului, acesta a fost abandonat printr-o decizie venită din București.
“Avionul nostru era în stadiul de proiect tehnic, era desenat complet, știam cum trebuie să arate piesele, era gata cam în proporție de 20-30%.” În urma înființării institutului la București, mulți membri cheie ai echipei, inclusiv Teodor Zanfirescu, Dumitru Badea și Carol Bencze, au părăsit proiectul. Cei rămași au continuat să lucreze la proiectarea IAR 90 până la jumătatea anului 1969. Cu toate că proiectul a fost prezentat la institut, Constantin Teodorescu-Țintea s-a opus continuării lui, subliniind interesul predominant pentru avioanele militare.
Colectivul dedicat proiectului s-a dizolvat, iar noul șef al Proiectării a devenit inginerul Victor Anghel. Deși unii ingineri au fost transferați în 1968 la noul Institut de Proiectare I.C.P.A.S., formând nucleul de specialiști care a demarat proiectul IAR 93, IAR 90 a fost uitat. Propunerea de proiectare și fabricație a acestuia nu a fost aprobată, iar prioritatea a fost acordată avioanelor de luptă.
IAR 90 rămâne astfel o poveste a unui proiect inovator și promițător care, din păcate, nu a avut ocazia să se concretizeze în realitate. Cu toate acestea, memoria sa persistă în istoria industriei aeronautice românești.
IAR-90 – date tehnice:
Lungimea: 12,95 m
Înălțimea: 3,775 m
Anvergura: 10,4 m
Suprafața portantă: 18 metri pătrați
Sarcina alară (încărcătura): 225 kg/m2
Greutatea avionului (gol): 2390 kg
Greutatea utilă: 1610 kg
Greutatea utilă comercială (normală): 540 kg
Greutatea utilă comercială (maximă): 1000 kg
Greutatea avionului la decolare și la aterizare: 4 tone
Capacitatea totală a rezervoarelor de combustibil: 1600 litri
Ecartamentul trenului de aterizare: 1,92 m (2,43 m cu motoarele britanice montate)
Ampatamentul trenului de aterizare: 5,2 m (6,7 m în cazul instalării propulsoarelor britanice)
Distanța de decolare, cu două motoare în funcțiune: 980 m
Distanța de aterizare: 695 m
Aripa trapezoidală, amplasată sus, și ampenajul în formă de literă T au fost elemente distinctive ale acestui avion. Fuselajul circular, cu un diametru de 2,06 m, era prevăzut cu trei ferestre pe partea stângă și patru pe partea dreaptă, fiecare având dimensiunea de 28×40 cm. În cabina pasagerilor se montau șase fotolii în dreptul ferestrelor, dispuse pe două coloane. Aceste detalii tehnice reflectau atenția acordată confortului și eficienței în proiectarea avionului IAR-90.
