Când jandarmii fugăreau țăranii și activiștii la Pungești, unde Guvernul Ponta instituise Starea de Urgență, suspendând Constituția pe teritoriul comunei, majoritatea ONG-urilor și a corporatiștilor care demonstrează zilele acestea și acuză Jandarmeria de abuzuri, se făceau că nu văd nimic.
O țară întreagă a întors capul și s-a uitat în altă parte ca să nu vadă abuzurile și modul în care o instituție a statului era folosită pentru interesele unei companii private care promitea să distrugă toată pânza de apă freatică și să lase localitățile din comună fără apă potabilă pentru zeci sau sute de ani.
Și acolo, da, au fost excese: țărani amendați pentru că treceau pe stradă, pentru că ieșeau din casă să meargă la budă după ora stingerii sau pentru că se adunau mai mult de trei persoane. E obligatoriu să ne amintim de acele vremuri pentru că e de dorit să nu se mai repete. Pe de altă parte, ceea ce se întâmplă astăzi, la București, ține de domeniul fantasticului: demonstranți care agresează forțele de ordine și care, pe urmă, tot ei se plâng pentru că jandarmii au ripostat.
E un bocet național: “jandarmii ne agresează pe noi, cei care ocupăm ilegal străzile și întrerupem circulația, să desființăm Jandarmeria!” Am spus mereu: dreptul de a protesta este sfânt. Însă nu în orice condiții. Pot să interpretez legea și să spun că în preajma clădirilor guvernamentale nu e nevoie de autorizarea mitingurilor; în fine, e de dorit ca manifestațiile să fie, totuși, autorizate în sensul de a exista persoane de contact care să țină legătura cu autoritățile pentru a nu degenera lucrurile.
Dar, asta e, proteste neautorizate au fost și vor mai fi; nici măcar cele din 2012 împotriva lui Boc&Băsescu nu au fost autorizate de la început. Însă e obligatoriu ca manifestanții să-i respecte pe ceilalți.
Ok, protestezi, țipi, faci gălăgie. Bine, e dreptul tău, dar nu bloca strada! Nu te încăiera cu jandarmii! Nu agresa persoanele care au altă opinie decât tine, pentru că așa cum tu ai dreptul la liberă exprimare, așa au și ei același drept.
