Un grup de români care făcea escală la Riga, în Letonia, a fost ținut la controlul vamal până au pierdut aviounul pentru că aveau cărți de identitate și nu pașapoarte. Deși legislația europeană prevede că în interiorul UE se poate călători doar cu cățile de identitate, vameșii letoni au insistat că românii au nevoie de pașapoarte.
Călătoria în spațiul Schengen ar trebui să fie o experiență lipsită de probleme pentru cetățenii europeni, dar, din păcate, experiența Claudiei Postelnicescu în Riga, în drum spre Helsinki, ne arată că realitatea poate fi departe de idealul european al liberei circulații.
Într-o lume ideală, Schengen ar trebui să însemne că oricare cetățean european poate călători în interiorul acestui spațiu fără prea multe bariere, fie că are asupra sa un pașaport sau o carte de identitate valabile. Cu toate acestea, după cum a constatat Claudia, realitatea se poate dovedi a fi departe de această imagine.
La controlul de la Riga, Claudia a observat că străinii cu pașapoarte păreau să fie tratați cu ușurință, în timp ce românii erau supuși unor întrebări repetate și jignitoare, precum “De ce nu aveți pașaport?”, “De ce faceți escala la Riga?” sau “Ce faceți în Helsinki?”. Aceste întrebări par a reflecta o obsesie inexplicabilă pentru pașapoarte din partea autorităților de la Riga.
Problema nu se oprește aici; Claudia a observat că românii erau supuși unor tratamente discriminatorii și umilitoare, iar o parte dintre oficiali păreau să manifeste dispreț față de ei. Astfel de situații pot ridica întrebări cu privire la respectarea dreptului european de călătorie fără restricții între statele Schengen.
Povestește Claudia Postelnicescu : “Și începe: probleme cu cartea de identitate, de ce nu are pașaport? De ce face escală la Riga și nu merge cu zbor direct la Helsinki? De ce lucrează și ce face în Helsinki? Din nou, de ce nu are pașaport? Dă-ți ochelarii jos. Șapca jos. Pune-i la loc. Completează un formular. Du-te acolo. Vino înapoi. Trec 30 de minute, încep oamenii să vocifereze, pierd avioane. Următorul bărbat român, un tânăr de culoare din Gorj, care lucrează într-o singurătate deplină pe un șantier din Helsinki, la curățenie. Își duce mama în vizită, o femeie romă clasică, cu fuste și o figură modestă. Și pe el îl țin letoniencele de la vamă, două stihii sumbre, una brunetă, cealaltă blondă și cu șolduri late, scoasă direct dintr-un film sovietic.
Amândouă încrețite, scanează sistemul după teroriști români cu documente false. Sistemul nu le dă răspunsuri corecte. Sună un bărbat blond, înalt și slab, care pare venit în vizită din SS german. Toți sunt sumbri, discreționari, vădit disprețuitori și obsedați de pașapoarte. Insistă că trebuie să avem noi, românii, pașapoarte.
Mă ofer să ajut la traducere din română în engleză pentru un bărbat în vârstă cu șapcă; el nu vorbește nici rusa, nici engleza. Sovietica brunetă mă refuză cu un gest de respingere scurt, din mișcarea capului. Totuși, insist să se miște mai repede. Blondul înalt se aprinde imediat și îmi spune că își fac treaba. Mă aprind și eu, le spun că nu o fac, că ne discrimină și umilesc în mod gratuit și că vreau o explicație pentru încălcarea dreptului european, care ne permite să circulăm cu ce vrem noi, carte de identitate sau pașaport și nu înțeleg de ce vameșii letoni sunt obsedați de pașapoarte, să-mi explice. Nu vor.
Blondul urlă la mine să mă mut pe linia galbenă; am depășit linia galbenă. Tipa și îmi spune să tac, întrucât eu perorez cu degetul european și menționez că sunt avocat și că sunt incompetenți la job-ul lor; altă explicație nu am. Nu pot spune cu voce tare rasism. Se enervează atât de tare încât smucește ușa și vine glonț către mine să îmi arate linia galbenă pe care trebuie să stau.
Rămân impasibilă, nu mă mișc și îl întreb calm cât timp trebuie să mai stau așa până se lamuresc cele două sovietice să citească un ID românesc. Nu mai zice nimic, se duce să-l abuzeze pe bătrân, de ce nu are pașaport. Îmi vine rândul. Spun răspicat că am ID românesc și nu am pașaport, e vreo problemă sau dreptul european nu e cunoscut în Riga. Sovietica blondă pune ochii în pământ și îmi returnează documentul. Ies furioasă și alerg la poartă, fix după 5 minute de la închiderea ei”.
Și ea și romii au pierdut avionul si trebuie să cumpere alte bilete.
Schengen a fost creat pentru a facilita circulația între țările europene și a promova ideea de libere frontiere. Cu toate acestea, experiența Claudiei Postelnicescu arată că această utopie a unei Europe fără frontiere s-a prăbușit în practică, iar libertatea de circulație a fost îngrădită pentru unii cetățeni europeni.
“Schengen e compromis. Toată Europa e în alertă de securitate, noi vom fi categoria a doua de europeni care vor sta la cozi, vor fi umiliți și li se vor cere pașapoarte. Utopia fără frontiere s-a încheiat de facto, urmează eșecul oficial, care trenează din 2015, când în criza migrației, și acordul Schengen și Dublin au intrat imediat în colaps, pentru că nu acoperă situații ca cele pe care le trăim acum – migrație ilegală, milioane de refugiați, terorism”, concluzionează Claudia Postelnicescu.
