Un domn, ecologist prin pregatire, dar si prin atitudine, ma interpeleaza ziele aceste, chiar ma dojeneste ca nu am luat atitudine, eu si ziarul nostru, pro sau contra, proiectului de la Rosia Montana, este o situatie extrem de importanta pentru tara, pentru comunitatea de acolo, pentru mediul ambiant, sunt acolo probleme financiare, de patrimoniu, sociale, de securitate, cu implicatii pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, deciziile de astazi vor avea repercusiuni asupra destinului copiilor si nepotilor nostri.
Il cunosc de mult pe domnul Giurgiu, iar inflacararea lui este justificata, intreaga viata si-a dedicat-o protejarii padurii, a apelor, a mediului, s-a inregimentat si politic pentru a-si sustine cauza, a scris numeroase articole, multe si in ziarul nostru pe aceasta tema, este prezent acolo unde se discuta, se analizeaza parametrii apei, aerului, solului, padurii etc.
Ce sa-i raspund? Am consemnat evenimentele din ultima perioada, de la Bucuresti, din alte orase ale tarii, inclusiv din Bacau, manifestatii publice, decalaratii oficiale, pozitii ale Guvernului, ale unor partide politice, personalitati din mediul universitar, bancar.
In câteva rânduri din acest spatiu mi-e imposibil sa fac o analiza pertinenta, nici nu-i domeniul meu si nici specificul ziarului, ceea ce pot sa afirm este ca Rosia Montana nu trebuie politizata si nici un DA sau un Nu nu cred ca poate fi transat prin vot, in Parlament sau prin Referendum, ambele voturi vor contine multa emotie, pasiune, interese de grup samd., sigur ca in final se impune si o decizie la nivel guvernamental, dar ea presupune o documentatie extrem de riguroasa, care sa aduca in fata natiunii argumentele pro si contra, despre care vorbeam la inceput.
Muntii nostri aur poarta, iar noi umblam din poarta in poarta sunt, iata, argumente, chiar daca poetice. Avem aur? Mai avem. Ce facem cu el? Evident ca ar trebui valorificat, aurul este cea mai stabila moneda, cu ea deschizi orice poarta, ori inchizi o poarta, aceea a imprumuturilor externe, aurul poate fi vândut ca orice marfa sau poate fi stocat, in banci sau in pamânt, pentru generatiile viitoare.
Orice decizie, de când e lumea, incumba, necesita si sacrificii, depinde pâna unde putem sa ne permitem si cine suporta aceste compromisuri, cei de astazi sau cei de mâine. Cum românii au o vorba: nu se poate si cu sunca in pod si cu burta plina, decizia este la indemâna lor.
