Mistoul la români este în sânge. Românul nu poate respira dacă nu ia pe cineva sau ceva la împins vagoanele și, din acest punct de vedere, mulți consideră că această capacitate de a lua în ras necazurile l-au salvat pe român de la multe.
Nefiind prea serios, invadatorii nu l-au creditat cu capacitatea de a riposta. Și asta le-a fost fatal, pentru că românului îi place să facă mișto de alții, dar nu permite altora să facă mișto de el.
Așa că i-a asimilat pe invadatori, i-a învățat esența mistoului până le-a transmis microbul. Când austriecii au vrut Oltenia, turcii le-au dat-o zâmbind pe sub mustăți. Românii au făcut mișto de trupele imperiale și de finanțiștii trimiși să încaseze birurile mutându-se cu sat cu tot.
Când Rusia a ocupat Principatele, în avanpremiera Războiului Crimeii, românii îi luau peste picior pe soldații ruși care le cereau să dea, să facă sau să nu facă niște lucruri.
Românii au făcut mișto de comunism din greu și nu s-au putut abține să nu ia în șuturi nici sistemul așa-zis capitalist de după 1990.
Și ajungem la reversul monedei: că, învățându-se să ia totul în râs, romanul ajunge să nu mai trateze nimic serios și ia în zeflemea și lucrurile cu care nu ar trebui să glumească: munca, legea, cuvântul.
Ceea ce ne-a protejat secole la rândul, a ajuns să ne facă rău pentru că miștocăreala cu care ne-am învățat ne împiedică, astăzi, să ajungem la un mal. Luăm în răspăr totul, de la politică și la religie până la economie și relații interumane.
Exact: nu putem fi serioși nici macat o clipă. Din acest motiv am ajuns în situația actuală. Putem da vina pe politicieni, pe soartă, pe influițentele externe, realitatea este, însă, că de vină suntem noi.
