Fata de alte institutii de cultura din judetul Bacau, care isi numara existenta cu secolele, Centrul de Cultura si Arta “George Apostu” si-a luat certificatul de nastere si buna purtare culturala in anul 1990, implinind, deci, anul acesta, 25 de ani de activitate. Condus inca de la inceput, de chiar initiatorul acestui ambitios proiect, actorul, managerul si omul de cultura Geo Popa, “centrul” a reusit, prin amploarea, diversitatea, calitatea si deschiderea catre marea cultura a Europei, sa devina o emblema a judetului si a tarii. Aici si-au dat intâlnire artele plastice, muzica, teatrul, aici s-au zamislit idei, au conferentiat personalitati marcante ale culturii nationale si internationale, au expus mari artisti, fiind, in acelasi timp, promotorul unor genuri de arta mai putin cunoscute in Bacau, dansul contemporan, teatrul experimental, muzica contemporana. Aici, la “George Apostu”, in premiera, se organizeaza an de an Simpozionul National de Estetica, se editeaza revista Vitraliu.
Pentru a marca cei 25 de ani de existenta si activitate, inca de la inceput de an a debutat seria de manifestari dintr-un proiect curajos si ambitios, care se va derula pe parcursul intregului an, sub genericul “„Centrul Apostu – 25 de ani de la înfiintare”.
La Muzeul de Arta Contemporana din cadrul Centrului “George Apostu” a avut loc vernisajul expozitiei “Retrospectiva Aurel Stanciu – 70”. “Am inceput, nici ca se putea altfel, cu o aniversare, o aniversare a unui cetatean al Bacaului, un artist plastic cu idei si penel de exceptie, un profesor care a indrumat generatii intregi de elevi”, a spus Geo Popa, care, spre deosebire de alti ani, a vorbit scurt si concis, in functie “de banii primiti de la minister, care sunt intr-o scadere ingrijoratoare”.
A vorbit despre creatia prof. dr. Aurel Stanciu” criticul Iulian Bucur, nu inainte de recitalul de pian la patru mâini, al artistelor Antoanela Leahu si Cornelia Erhan Zurita, dar oferit in onoarea sarbatoritului de conducerea institutiei.
„Sfintii cu ochii scosi”, „Ferestre – Amintiri”, „Ferestre”, „Memoria timpului-Ferestre”, „Tainele ferestrei”, sunt tot atâtea etape din creatia pictorului Aurel Stanciu, “o impartasire cu si prin frumos”, a sintetizat criticul Iulian Bucur.
A fost un prilej de dulci aduceri aminte, de rememorare a “unui timp al spontaneitatii, al tineretii, dar si al intelepciunii”, dupa cum s-a destainuit profesorul Aurel Stanciu. I-au fost alaturi colegi (mai putini decât ma asteptam), prieteni, foarte multi prieteni, care, impreuna s-au “impartasit, in final, cu un pahar de vin, adus de la Prisecani (confluenta Prutului cu Jijia), locul unde autorul a privit pentru prima data prin “ferestre”, catre lumea care l-a uimit si indemnat catre vrednicie.
La multi ani!, domnule profesor.
