Istoria, prin definiție, nu este nici bună, nici rea. Este o înșiruire de fapte și evenimente care se succed necruțător, indiferent de interpretările noastre morale. Justiția divină, așa cum este prezentată în cărțile sfinte, și etica, adesea considerată o invenție a celor puternici pentru a subjuga mai ușor pe cei slabi, sunt concepte care par să ofere doar un echilibru iluzoriu într-o lume dominată de forță și interese.
În realitate, cei răi nu sunt pedepsiți decât atunci când întâlnesc adversari mai puternici. Acesta este un adevăr brutal al istoriei, unde nu există o lege imuabilă care să garanteze dreptatea pentru victime. Istoria este scrisă de învingători și este modelată de cei care au puterea de a influența evenimentele în favoarea lor. Astfel, tragediile rămân adesea nepedepsite, iar victimele nu sunt răzbunate decât dacă există oportuniști care să exploateze acele tragedii pentru propriile scopuri.
Cel mai sângeros și inutil război antiterorist din ultima sută de ani a adus cu sine moartea a zeci de mii de copii nevinovați. Acești copii nu vor fi răzbunați, iar călăii lor vor scăpa nepedepsiți. Sistemul global este construit astfel încât agresorul, dacă se află de “partea bună a istoriei,” poate fi transformat în victimă printr-o simplă manipulare a percepției publice. Aliații potriviți pot transforma un agresor într-o victimă sacră, de neatins.
În lumea modernă, unde forțele de ordine pot reprima democratic protestele împotriva unor carnagii evidente, iluzia dreptății și echității este menținută doar pentru a servi celor puternici. Victimele adevărate rămân neconsolate, iar suferința lor este ignorată sau minimalizată.
Totuși, această lume nu este un mecanism perfect. Puterea nu este concentrată într-o singură mână, iar divergențele de interese creează spațiu pentru schimbare. Tragedia unui popor poate deveni oportunitatea altuia. Astfel, ne aflăm într-un moment al istoriei în care presiunea socială generată de impunitatea unui stat poate exploda. Evident, aceste explozii nu sunt necontrolate; istoria se scrie sub un ghidaj atent.
Zecile de mii de victime vor servi ca pretext pentru o nouă modelare a istoriei. În fiecare epocă, tragediile masive au fost catalizatori pentru schimbări majore, fie în structura politică, fie în conștiința colectivă a societăților.
Cei care au provocat carnagiul, indiferent de motivele lor inițiale, nu realizează adesea consecințele pe termen lung ale acțiunilor lor.
În fața unei astfel de presiuni, structurile existente de putere sunt forțate să se adapteze sau să se prăbușească. Istoria a demonstrat că atunci când suferința colectivă atinge un punct critic, poate genera o energie transformatoare imposibil de ignorat.
Acest proces de modelare a istoriei este unul complex și adesea imprevizibil.
Cei care au provocat carnagiul nici nu stiu ce Leviatan au trezit din somn.
