În vremurile bune ale anilor ’70 sau ’80 ai secolului trecut, când se întâmpla o nenorocire la nivel național – cutremur, inundație, epidemie – atât în lagărul socialist cât și în sectorul capitalist se petreceau aceleași lucruri. Guvernul suna adunarea și sub flamurile sale se grupau militărește forțele de intervenție, mass-media, sistemul sanitar și rezervele naționale.
Media avea grijă să creeze atmosfera de solidaritate necesară păstrării unei liniști sociale, militarii intervenerau în prima linie să salveze ce se putea salva, medicii tratau, rezervele asigurau logistica necesară spitalelor, taberelor de refugiați și hrana pentru toată lumea. Așa s-a întâmplat la inundațiile din ’70, la cutremurul din ’74 în România.
Așa stăteau lucrurile în țări funcționale. În ziua de azi țările în care mecanismele încă mai funcționează după vechea logică sunt tot mai puține. Capitalismul de tip libertarian care cere ca Statul să aibă rol cât mai mic și de funcțiile sale să se ocupe Piața a distrus atât solidaritatea socială cât și mecanismul de intervenție la dezastre.
Accentul tot mai mare pe profit a făcut ca statele să aibă rezerve tot mai mici de material sanitar în timp ce punctele de producție au fost delocalizate la mii de kilometri distanță, unde mâna de lucru este mai ieftină. Cerințele UE de reducere a numărului de paturi din spitalele publice – cu scopul evident de a promova sistemul privat – au determinat o catastrofică subdimensionare a posibilităților de internare pentru pacienți în Italia sau Spania.
Nu în ultimul rând, apetitul companiilor private și al politicienilor de a profita de epidemie a determinat creșterea prețurilor atât la materialele sanitare cât și la alimente dar și adoptarea unei legislații extrem de restrictive dar care favorizează corupția. Va fi foarte interesant, cel puțin pentru noi, românii, să aflăm cu ce prețuri s-au cumpărat medicamentele, măștile, materialele de protecție pentru spitalele publice sau ce bani s-au plătit pentru acele jenante spitale de carton presat.
Se aude că sumele sunt imense, dar rămâne să ne spună Curtea de Conturi. Nu în ultimul rând, e de subliniat amatorismul legislativ la care s-au pretat autoritățile in ultima perioada, lucru constatat în unanimitate de Curtea Constituțională.
