Astăzi e sărbătoare: nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, spiritul numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”.
Astăzi mă gândesc la faptul că Sf. Ioan Botezătorul este austerul plecat în pustie, cel care avea haine aspre, din păr de cămilă, cu cingătoare de piele și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
Evanghelistul Matei zice că el nu este nicio trestie clătinată de vânt, niciun om îmbrăcat în haine moi, indicând astfel caracterul său de o desăvârșită moralitate.
Astăzi, dacă nu-i cu mare păcat, mă gândesc la unii dintre slujitorii Bisericii care-i aduc laude Sfântului Ioan Botezătorul, austerul, dar sunt rătăciți în straie aurite. Încheind noi niște praznice la care ne-am așezat (creștinește?) încă de la Crăciun, mă gândesc nu doar la Sf. Ioan Botezătorul, ci și la anahoreții din pustie care mâncau doar trei măsline pe zi, argumentând că mâncarea a două măsline ar fi trufie și ospățul cu patru măsline ar însemna lăcomie.
Astăzi, de ziua Sfântului sărbătorit de cel puțin trei ori în calendarele creștine, privesc din nou către declarațiile de dragoste pe care i le-au făcut Leonardo da Vinci, Caravaggio, Rembrandt, Giovanni Battista Tiepolo, Albrecht Altdorfer, Bernardino Luini, Jacopo Bassano, Lucas Cranach cel Bătrân… Gândul mă trimite și la pictura murală exterioară de la Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1502) din Arbore (Suceava).
Astăzi mă voi gândi și de ce nu-i mai urmăm povețele, deși i le tot cităm (cu evlavie?)… De pildă… „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.” „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească”…
Astăzi, pe un site ortodox citim: „Ioan Botezătorul; ocupația: sfânt”. E o glumă creștină nereușită. DEX: „Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit”. Dacă și Ioan Botezătorul vâna venituri…
