Infing hârletul si sfintesc groapa, tin discursuri ditirambice, deschid santiere, apoi, “la termen”, taie panglica inaugurând autostrazi, poduri sau spitale. Unele obiective nici nu ajung sa fie inaugurate, surpându-se când bate vântul sau cade burnita.
Cu asta se ocupa alesii din România, cei care sustin in fata microfoanelor ca fac “politica cetatenilor”, a comunitatii. Se joaca de-a progresul, de-a Europa, de-a dezvoltarea regionala. Când sa ne punem cenusa in cap si sa-i aplaudam ca sunt grozavi, autostrada se surpa, spitalul incremeneste, conductele trebuie scoase.
Investitii fara finalitate, care inghit banii nostri si ii varsa in gusa clientelei de partid. Pentru bacauani, cel mai sinistru exemplu e Spitalul Municipal. Sigur ca erau necesare mai multe paturi, mai multe sectii medicale, insa, din nenorocire, nu s-a obtinut asta.
Dimpotriva, investitia vaduveste de aparatura un spital judetean functional si pe totii bolnavii care vin sau sunt adusi aici. Cum e posibil sa tii blocate atâtea aparate performante, unele pentru terapie intensiva, intr-o cladire neterminata, când alaturi exista un spital in care acestea lipsesc? Se intreaba cineva câti pacienti ar fi fost salvati daca erau diagnosticati mai devreme sau mai exact?
Câti bolnavi au avut nevoie de un aparat de anestezie sau de un ecograf pentru urgente? Câti ar fi scapat fara sechele daca echipamentele erau intr-o sectie medicala, si nu in custodia constructorului? Spitalul meu, spitalul tau, spitalul sau! Dar al nostru când va fi?
Cât de absurd pare totul! Avem doua realitati: pe de o parte bolnavi trimisi in centrele universitare, la sute de kilometri, ceea ce inseamna suferinta si costuri, pe de alta parte, aparate de inalta performanta incuiate, blocate odata cu santierul si care au adus un singur folos, electoral, unui grup politic. Are cineva insomnii? Roseste cineva? Ma tem ca nu. Traim in Tara Minunilor, in care politicienii reteaza sperante si distrug destine.
Cica din patru in patru ani platesc. Iluzii. Nu platesc si nu repara ce au stricat. Mai grav, uita ca au gresit. Mereu o iau de la capat, tremurând de dorinta de a ne pacali. Mereu curati, nepatati, fara trecut, pornind de la zero, acesta fiind si motivul pentru care noi, cetatenii, victime cu sau fara voie, traim la cota zero.
