România a fost lovită de două molime deodată: criza politică și coronavirusul și, deloc ciudat, în ambele cazuri este vorba despre exagerări, despre fapte care nu au nici o legătură cu realitatea, ci doar cu calculul politic al unora. Scena politică, așa cum este acum, nu cere în nici un caz alegeri anticipate; dovadă că a existat o majoritate care a reușit să doboare Guvernul, ceea ce înseamnă că ar putea exista o majoritate care să voteze un nou Guvern, cu condiția să nu fie propus în bătaie de joc.
Or, propunerea președintelui exact asta a fost: o miștocăreală de la un cap la altul, cu scopul de a mai face un pas în direcția anticipatelor. Curtea Constituțională a remediat, oarecum, problema doar că decizia a venit într-un moment în care intreagă țară este isterizată complet gratuit cu coronavirusul. Un virus gripal, mai agresiv, dar care a făcut, până acum, mai puține victime decât gripa comună.
Cifrele avansate de Organizația Mondială a Sănătății spun clar: anual mor de gripă peste 60.000 de oameni la un număr de 42 de milioane de bolnavi în intreaga lume. Față de aceste cifre, numărul de victime ale coronavirusului este infim. Dar scandalul este mult mai mare pentru că este dirijat politic. În prima faza s-a presupus că e vorba de o izolare a Chinei, dar, având în vedere modul în care se răspândește virusul și imensă manipulare mediatică, pare mai degrabă o intenție de a izola economic țările lumii, o măsură anti-globalizare. Revenind la România, țară unde totul se face în manieră pompieristică, nici cazul coronavirusului nu face excepție. Doar că, în goana după puncte electorale, unii vor deconta politic măsurile luate.
Cazul de la noi cu ceea ce s-a întâmplat la Colegiul Karpen este emblematic: niște copii au fost scoși din cămin fără să existe o urgență reală; părinții nu au fost anunțați, nu se știe ce s-a întâmplat cu ei, grădinița s-a închis dar la câțiva metri, clasele de școală vor funcționa normal, deși se spune că vor fi aduse persoane “asimptomatice”. Care ar putea deveni “simptomatice” la doar câțiva pași de o colectivitate de 3.000 de copii. Nimeni nu spune ce se va întâmpla cu elevii basarabeni care au fost nevoiți să plece acasă pentru că nu aveau unde să mai locuiască. Toți se spală pe mâini că așa sunt ordinele și numai acolo sunt condiții. Au bifat fișa cu cerințe primită de la București dar nu s-au dus să vadă și efectele deciziei lor.
Abia când cazul a ajuns în atenția presei naționale și au început să vină bobârnacele de la București, s-a schimbat decizia. Dintr-o data s-a găsit soluția, una tipică pentru vremurile în care trăim: se apelează la sistemul privat, patronul unei pensiuni al cărei nume e ținut secret, va primi bani buni pentru a ține clădirea rezervată pentru posibilii pacienți asimptomatici.
