Cu toții trecem prin momente dificile, însă cred că ceea ce ne diferențiază este felul în care ajungem să ne regăsim echilibrul interior. Acel echilibru care îți dă șansa să vezi din nou viața prin ochii bucuriei, împlinirii și ai stării de bine.
Asta am înțeles din povestea Andreei Lichi, o tânără de aproape 22 de ani, ce s-a confruntat cu o experiență tulburătoare încă de la 14 ani, când un accident rutier a obligat-o să se obișnuiască cu scaunul cu rotile, dar care astăzi este o inspirație pentru cei din jur, prin rezultatele ei remarcabile și felul în care alege să își trăiască viața.
Este autoarea cărții „Suflet de porțelan”, este model în evenimentul Atipic Beauty, reprezintă diverse proiecte importante și a acumulat deja sute de ore de voluntariat, pentru a le oferi și altora un strop de bine. De curând a absolvit facultatea de psihologie, luând 10 la examenul de licență, iar în prezent își continuă studiile cu un master în psihologie clinică și psihoterapie.
– Andreea, de unde ai acest curaj? De unde atâta voință pentru a înfrunta toate momentele grele prin care ai trecut?
– Consider că voința nu reprezintă altceva decât un impuls de a trece de la un sentiment de neîmplinire la sentimentul împlinirii. Asta am și făcut. Am trecut de la momentele în care nu îmi mai apreciam existența, la momentele în care mi-am dorit să evoluez, să mă dezvolt. Sigur că nu s-a întâmplat peste noapte. A durat mult acest proces, dar am reușit pana la urmă. A trebuit să ies din zona de confort. Nu e ușor, dar nici imposibil. Cred că pentru fiecare dintre noi există o „ușă” care ne aduce mai aproape de dorințele noastre. E nevoie doar de muncă și perseverență.
– Ai terminat facultatea de psihologie, ce planuri ai pentru viitor?
– Tocmai am intrat la masterul de psihologie clinică și psihoterapie, dar voi urma și o formare în psihotraumă. Îmi doresc să ajung să lucrez într-un spital, pe cazuri clinice, diagnoză și recuperarea după traumă. Momentan mă implic cât pot în activități de voluntariat, cu specific clinic, pentru a acumula cât mai multă experiență și deprinderi. Din punctul meu de vedere, trebuie să fii foarte bine pregătit când te pui în poziția de ajutător. De asemenea, îmi doresc să îmi continui evoluția și în plan personal, pentru a le putea oferi viitorilor mei pacienți o ghidare cât mai corectă. Există o idee în psihoterapie care spune că „nu putem să ducem pe nimeni mai departe decât am ajuns noi înșine”. Și atunci fiecare zi pentru mine înseamnă o ocazie către dezvoltare.
Andreea participă des și în cadrul prezentărilor Atipic Beauty, un eveniment despre conștientizare, emoție și spirit de învingător, următoarea ediție având loc pe 6 august, în Iași. Pe scena Atipic Beauty urcă doar persoane remarcabile, care au reușit să se facă vizibile prin ceea ce oferă societății, prin realizările lor și atitudinea după care se ghidează în viață.
De asemenea, prima ei carte s-a bucurat de foarte mulți cititori, iar acum a fost tradusă și urmează să aibă lansarea în Marea Britanie, ceea ce dovedește că publicul a apreciat foarte mult povestea autoarei. Andreea scrie în continuare despre diverse experiențe, iar cât de curând va publica o nouă carte.
– Ai doar puțin peste 20 de ani și ai reușit să treci de o traumă imensă și să bifezi realizare după realizare. Care e secretul? Cum reușești să rămâi mereu motivată? Mă gândesc că nu ai întotdeauna doar momente bune.
– Cu siguranță nimeni nu are doar momente bune. Cu toții avem ceva care ne macină, ne frământă sau ne umbrește o zi luminoasă, mai ales că omul e învățat să se uite în curtea vecinului și să caute mereu un motiv că îi lipsește ceva. Eu am învățat că dacă mă voi uita doar deasupra mea, voi crede mereu că îmi lipsește ceva și că nu mă pot bucura de viață, pentru că alții au mai mult ca mine. De fiecare dată când merg la recuperare, mă încarc cu tot optimismul si toată motivația din lume. Tocmai pentru că nu pot să nu reflectez asupra faptului că, în salonul de ATI, unii luptă pentru viață, pentru o respirație în plus. Alții sunt în stare vegetativă și nu se știe prea multe despre evoluția lor. În timp ce o altă parte, tocmai a închis ochii. Așa îmi dau seama că am mai mult ca ei: aud, văd, simt, mă exprim, mă mișc (într-o oarecare măsură)… și TRĂIESC, nu doar exist! Îmi închei fiecare zi în recunoștință către Dumnezeu, către cei din jurul meu, către părinții mei. Pentru ziua de astăzi, pentru gândurile acestea, pentru cei ce mă citesc, pentru fiecare oportunitate, pentru fiecare zâmbet. Pentru tot ce am! În final, cred că despre asta e viața. Cred că doar așa te poți bucura de ceea ce ai, uitându-te în „curtea” ta. Și nu e niciun secret, important e doar să te oprești din a mai evalua fericirea prin comparație cu alte persoane, altfel s-ar putea să nu cunoști fericirea vreodată. Bineînțeles și să muncești mult pentru fiecare vis pe care îl ai. Dacă nu aș fi perseverat și nu m-aș fi ținut de o organizare zilnică, nu aș fi realizat nimic. Am un principiu sănătos pe care mi-l repet și îl urmez zilnic: „Visează, dorește-ți, muncește, realizează și trăiește!”.
Pe lângă toate realizările ei, pe lângă inspirația, curajul și optimismul pe care le oferă tuturor celor care o cunosc, Andreea nu a renunțat să muncească și pentru independența fizică. Pe lângă toate activitățile pe care le face, ea luptă permanent și în sala de terapie pentru a face cât mai multe progrese fizice, în speranța că intr-o zi scaunul cu rotile va dispărea din viața ei. Curând va începe un plan de recuperare intensiv în America, acolo unde costurile sunt enorme. Ea oferă atât de multe celor din jur, așa că și noi putem să îi fim aproape, donând pentru ea, fiind astfel alături de ea în procesul de recuperare. Puteți dona în conturile de mai jos:
RO22BTRLRONCRT0473206001 (RON)
RO69BTRLEURCRT0473206001 (EURO)
Lichi Andreea Alexandra
REVOLUT
RO72 BREL 0005 5138 4428 0100
Andreea va pleca în America pe 15 august, terapia va dura două luni iar costul aproximativ este de 45.000 de euro.
