Vă scriu după o lună de muncă aproape continuă și după ultimele 48 de ore în care am dormit, cumulat, aproximativ o oră. Motivul? Celebrul dosar pentru acordarea gradației de merit.
Pentru cei care nu cunosc procedura, poate părea simplu: aduni câteva documente și le depui. În realitate, vorbim despre un adevărat maraton birocratic. În cazul meu, dosarul a ajuns să conțină peste 500 de documente. Fiecare dintre ele a trebuit identificat, căutat prin arhive personale, scanat, redactat, editat, verificat, tipărit, numerotat și introdus în dosar conform cerințelor.
Nu discut aici despre activitățile care au generat aceste documente: orele petrecute la clasă, proiectele educaționale, concursurile, activitățile extracurriculare, formările profesionale, rezultatele elevilor și toate celelalte lucruri pe care un profesor le face din convingere și din respect pentru profesie. Discut doar despre efortul necesar pentru a demonstra că le-ai făcut.
În alți ani exista măcar avantajul timpului. Calendarul permitea o pregătire mai așezată a documentației. Anul acesta însă, Ministerul Educației a comprimat întregul proces în doar câteva zile. Astfel, sute sau mii de profesori din întreaga țară s-au trezit obligați să lucreze într-un ritm imposibil pentru a respecta termenele.
Paradoxul este că, după toate aceste nopți pierdute și după tot acest efort administrativ, nu există nici măcar o garanție minimă că dosarul va fi încununat de succes. Dimpotrivă. Numărul gradațiilor de merit a fost redus comparativ cu anii precedenți, ceea ce înseamnă că șansele de reușită sunt mai mici, indiferent de valoarea activității desfășurate.
În aceste condiții, este firesc să ne întrebăm dacă sistemul recompensează cu adevărat performanța sau doar capacitatea de a produce, într-un timp foarte scurt, un volum impresionant de documente justificative. Cât timp consumăm demonstrând că muncim și cât timp mai rămâne pentru munca propriu-zisă cu elevii?
Nu contest necesitatea unor criterii de evaluare și nici ideea de a recompensa performanța. Contest însă o procedură care transformă profesori, directori și inspectori în funcționari preocupați mai mult de hârtii decât de educație.
Poate că adevărata reformă nu ar trebui să înceapă cu noi formulare și noi dosare, ci cu mai multă încredere acordată celor care își fac meseria zi de zi în școlile României.
Cu respect,
Un profesor obosit,
dar încă dedicat profesiei sale
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
