La ora când cititi aceste rânduri, pe tabloul principal al rezultatelor de la alegerile parlamentare, situatia este aproape clara. Fiecare se intreaba ce-a votat si ce-a iesit. Multumiti si nemultumiti. Calcule, calcule, din care nu lipseste vesnicul “Daca…”.
Daca prezenta la vot ar fi fost mai mare, sigur ar fi câstigat X partid, daca perioada de campanie ar fi fost mai mare, ca in America, partidele si candidatii ar fi avut timpul necesar sa ajunga in fiecare sat si catun, pentru a-si prezenta oferta, daca tinerii ar mers la vot, cu siguranta rezultatul ar fi fost altul, daca am fi putut vota in mai multe zile, cum se intâmpla la altii, daca electoratul ar fi fost mult mai motivat, daca in tara ar domni increderea in politiceni, poate…
Alegerile generale din acest an nu se deosebesc cu mult fata de alti ani, de 15 ani, prezenta la vot este in scadere, sunt judete, mai ales cele din Sud si o parte din Nord, unde prezenta este constanta, cu procente peste media nationala, iar altele, din centrul tarii, cu precadere, in care electoratul prefera o siesta prelungita.
Slabul interes pentru vot este aproape inexplicabil, in conditiile in care, unanim, cetatenii cu drept de vot au clamat in anii din urma necesitatea schimbarii si intineririi clasei politice, promovarii pe liste a acelor persoane cu un CV impecabil: integre, profesioniste, verificate si potentate de realizari in domeniile de unde provin etc.
Toti am avut ocazia sa ne pronuntam, am avut posibilitatea de a folosi stampila, am beneficiat de dreptul constitutional de a vota, cum la fel nu mai avem dreptul sa contestam, daca nu am populat sectiile de vot. De ce nu am facut-o? Indiferenta, lehamite, neincredere? Nimic nu sta in picioare. Când vom intelege ca noi, cei numiti generic “electorat”, nu avem ca argument, arma, decât votul, iar abdicarea de la aceasta responsabilitate poate fi numita si abandon de la democratie?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
